Jurnal- cap 35

Asteptam sa ma sune...dar nici un semn de viata....eram in oras de vreo saptamana...Si el fusese cel care ma cautase, cat timp am fost la Tulcea...
  Ce as putea sa mai spun despre Andy, matusa mea sunase fiind ingrijorata din ce cauza am plecat fara sa anunt, si i-am spus ca imi era imposibil sa-mi iau adio, m-ar fi durut mai tare, nu as fi fost in stare sa-mi iau adio de la ei...mai ales de Andy...stiind ca nu-l voi mai avea...stiind ca voi pleca, si ar fi fost ca si cum as fi renuntat la el, la ceea ce simteam ptr el...cat de mult ma doare cand imi aduc aminte de el, de acea noapte...doamne, m-a marcat mai mult decat ceea ce a fost intre mine si Teo, cu toate ca cu  el am fost foarte mult....2 ani? nici nu-mi mai aduc aminte...cum am putut fi impreuna cu el...mi se pare ca totul a fost un vis...un gand fugar...ceva ireal...ceva ce nu s-a intamplat vreodata...
Era inceputul lui august...nu am mai auzit nimic de Andy, nici de Teo, nu am spus la nimeni ca am sosit, nici macar Alessyei, care era cea mai buna prietena a mea, pur si simplu nu vroiam sa ies din casa, nu vroiam sa vad pe nimeni...decat pe el, cel care in acest moment poate fi cu alta, poate in acest moment isi face de cap, si pentru el totul a fost o aventura, de ce ma gandesc mereu la asa ceva? De ce incerc sa-mi sap singura groapa, poate ca acuma se gandeste la mine, poate ca vrea sa fim din nou impreuna...mda...ce imaginatie bogata am, pentru mine toti sunt la fel...dar as vrea sa nu ma insel in aceasta privinta, daca toti barbatii erau porci, atunci toate casniciile, erau distruse, nu puteau si numite casnicii...
  Vreau la mosie...vreau sa calaresc..sa ma scald in apa rece, sa alerg prin iarba...vreau sa simt ca traiesc...si vreau sa uit.
 Vorbisem a doua zi cu tata, sa ma ia si pe mine la mosie, niciodata nu l-am vazut asa de zambitor.
 -Ma bucur ca ti-ai revenit, draga mea.
 -Dar nu aveam nimica....si m-am uitat in ochii lui sa vad daca mi-a crezut minciuna...
 -Nu stii sa minti, sunt sigur, ca din cauza dragostei, nu trebuie sa suferi, dragostea adolescentina este trecatoare, in unele cazuri nu, dar sunt foarte putine, in mare parte da...uiti, ramaneti sau nu prieteni, dar cand te gandesti ai senzatia ca totul a fost doar un vis, si iti vine putin cam greu sa crezi ca a fost de fapt realitatea.

 Mda...si cum tatei ii place sa-mi vorbeasca asa, sa-mi tina putina morala, si alte chestii...care dupa 10 minute incep s ama plictiseasca...dar nu-i pot spune in fata.."mai taci! mai innebunit" asa cum ii spune mama, ca sunt sigura ca ma voi trezi aruncata din masina si pusa sa merg pe jos pana la mosie, si acolo m-ar fi pusa la munca, ceea ce nu-mi place...nu suport sa depun munca fizica, la inceput este placut, dar ma plictisesc repede, prea repede...
 Cand am ajuns o bucurie enorma m-a cuprins, parca au trecut ani de cand nu am mai fost in acest loc, am dat fuga la grajduri, si mi-am luat calul preferat...Am fugit la lac...mi-am scos hainele si hopa...in apa...
Mi-au revenit amintirile, ma dureau ingrojitor...lacrimile au inceput sa-mi curga, fara voia mea...nu vroiam sa mai plang...dar nu plangeam eu...ci inima mea... Vroiam sa ma inec, macar sa-mi moara inima, sa nu ma mai doara, constiinta mea imi spunea sa ma ridic, sa fug de acolo, apa aceia este moartea...da, credeam ca voi muri in acel moment, totul era negru...pana cand...

   -Stii ca este foarte tentant sa vezi ca fata goala in apa...si hainele ei sa fie pe margine, ti le-as putea fura.
Am scos capul din apa, si m-am uitat stupefiata la persoana care mi-a vorbit.
 -Cum dracu ai aparut tu aici?
 Si am mai si injurat...