" Da, ma indragostisem de el, de propriul meu var, oare acesta nu este un pacat? Cred ca impotriva sentimentelor nici macar niste legi nu o pot distruge, interzice....numai tu, cel care iubesti le poti distruge,dar asta ar insemna sa te sinucizi... sau ai putea trai, dar pe degeaba respiri cand tu in realitate esti mort, in interior.
M-am ridicat, de langa el, adormise, m-am dus sa pregatesc micul dejun, si dupa care am fugit pana la mine in camera si mi-am deschis laptop-ul, nu l-am mai deschis de cand am plecat din Cugir, mi-am verificat mesageria, si aveam peste 50 de mail-uri de la Teo. Dupa ce le-am citit pe primele 10, m-au napandit lacrimile, ii era dor de mine, chiar ma iubeste...si de ce s-a comportat asa cu mine, de ce mi-a frant inima, acuma crede ca ma voi intoarce la el? I-am dat inima mea, iar el nu a stiut sa o pretuiasca, mi-a frant-o, m-a distrus pur si simplu... nu si-a dat seama de eforturile pe care le-am depus, cat de mult m-am putut sacrifica pentru el, decat prea tarziu, atunci cand am plecat...
-Tara?
-Vin acuma, i-am raspuns...hopa...uitasem de micul dejun...cred ca omleta s-a racit deja...
Am deschis usa, si el ma lua in brate, m-am desprins din imbratisarea lui, nu trebuia sa-l iubesc, sau ceea ce simteam eu pentru el in acel moment, era un pacat, o crima...
-Ce s-a intamplat?
-Nimica...am spus eu, si am fugit la baie, trebuia sa ma spal pe fata, ca sa nu se vada ca am plans... nu vroiam sa afle.
Ma uitam in oglinda, fata mea era uda, ce ciudat, cat de mult ma schimbasem, parca niciodata nu ma uitasem niciodata asa de atent.
M-am dat drumul la robinetul de la cada, simteam nevoia sa ma relaxez, in apa fierbinte.
M-am trecut un fiori cand am intrat in cada plina cu apa fierbinte, mi-am pus niste uleiuri, cada s-a umplut de spuma... Ma pierdeam printre ganduri, pareau atat de straine, ma intrebam daca eu am fost punctul central, ma simteam o straina in propriile amintiri. Aveam senzatia ca acestea nu s-au pentrecut niciodata, au fost probabil vise, sau ganduri fugare. Aburii fierbinti, m-au facut sa dorm, sau ceva de genul, era un somn fortat, de parca cineva imi spunea "trebuie sa dormi, ca sa uiti, pentru totdeauna." Am pierdut notiunea timpului...M-am pierdut in propriile amintiri.
M-am trezit dintr-o data,eram in patul meu, si purtam un tricou lung, nu era al meu...Andy era langa mine, adormise si el. Acuma am realizat, lesinasem in baie, iar el a venit sa ma scoata de acolo...
-Te-ai trezit, in sfarsit, spuse el, aveam de gand sa spun ambulanta, daca nu te trezeai intr-o ora. Ce era in capul tau? aici isi ridica vocea.
Nu aveam chef sa vorbesc cu el, sa dau explicatii.
- Iesi afara, am mormait eu.
-Stai putin, deci dupa ce te-am scos din baie, erai lesinata, in loc sa-mi multumesti macar, tu ma dai afara!
Se puse peste mine si se uita in ochii mei.
-Realizezi ca eu te-am vazut goala...nu?
M-am inrosit, am uitat de asta.
-Mai bine m-ai fi lasat acolo, chiar nu aveam nevoie de ajutorul tau.
Trebuia sa ma port urat, nu vroiam sa am o relatie amoroasa cu propriul meu var, si mai bine sa ma urasca decat sa ma iubeasca.
- Te iubesc, spuse el, in cele din ura, cu un glas atat de suav, si se lasa pe mine. Te iubesc atat de mult, incat ma doare cand ma respingi.
Mi-au dat lacrimile, si eu il iubeam, dar ma simteam vinovata fata de matusa si unchiul meu, dar si fata de parintii mei, cum ar reactiona daca ar auzi ca propria lor fiica, isi iubeste varul si isi saruta varul, de parca ar fi impreuna.
-Nu iti pot accepta sentimentele, am pus printre lacrimi, acuma da-te esti greu.
Se daduse la o parte, si pleca.
-Imi pare rau, spuse el, dar macar acuma stiu ce inseamna sa iubesti, si imi zambi inainte sa iasa din camera.
Era un zambet trist...
Doamne, ce am facut.
Trecuse de miezul noptii,am incercat sa dorm, dar in zadar..trebuia sa ma duc la el...da-le naiba de reguli, daca si atunci sa iubesti exista reguli...atunci pe degeaba mai iubesti..o iubire cu reguli, nu este iubire... M-am dus la el in camera, nu dormea...m-am pus langa el si l-am sarutat...
Nu-mi mai pasa...regulile sunt facute pentru a fi incalcate...nu?
M-am ridicat, de langa el, adormise, m-am dus sa pregatesc micul dejun, si dupa care am fugit pana la mine in camera si mi-am deschis laptop-ul, nu l-am mai deschis de cand am plecat din Cugir, mi-am verificat mesageria, si aveam peste 50 de mail-uri de la Teo. Dupa ce le-am citit pe primele 10, m-au napandit lacrimile, ii era dor de mine, chiar ma iubeste...si de ce s-a comportat asa cu mine, de ce mi-a frant inima, acuma crede ca ma voi intoarce la el? I-am dat inima mea, iar el nu a stiut sa o pretuiasca, mi-a frant-o, m-a distrus pur si simplu... nu si-a dat seama de eforturile pe care le-am depus, cat de mult m-am putut sacrifica pentru el, decat prea tarziu, atunci cand am plecat...
-Tara?
-Vin acuma, i-am raspuns...hopa...uitasem de micul dejun...cred ca omleta s-a racit deja...
Am deschis usa, si el ma lua in brate, m-am desprins din imbratisarea lui, nu trebuia sa-l iubesc, sau ceea ce simteam eu pentru el in acel moment, era un pacat, o crima...
-Ce s-a intamplat?
-Nimica...am spus eu, si am fugit la baie, trebuia sa ma spal pe fata, ca sa nu se vada ca am plans... nu vroiam sa afle.
Ma uitam in oglinda, fata mea era uda, ce ciudat, cat de mult ma schimbasem, parca niciodata nu ma uitasem niciodata asa de atent.
M-am trecut un fiori cand am intrat in cada plina cu apa fierbinte, mi-am pus niste uleiuri, cada s-a umplut de spuma... Ma pierdeam printre ganduri, pareau atat de straine, ma intrebam daca eu am fost punctul central, ma simteam o straina in propriile amintiri. Aveam senzatia ca acestea nu s-au pentrecut niciodata, au fost probabil vise, sau ganduri fugare. Aburii fierbinti, m-au facut sa dorm, sau ceva de genul, era un somn fortat, de parca cineva imi spunea "trebuie sa dormi, ca sa uiti, pentru totdeauna." Am pierdut notiunea timpului...M-am pierdut in propriile amintiri.
M-am trezit dintr-o data,eram in patul meu, si purtam un tricou lung, nu era al meu...Andy era langa mine, adormise si el. Acuma am realizat, lesinasem in baie, iar el a venit sa ma scoata de acolo...
-Te-ai trezit, in sfarsit, spuse el, aveam de gand sa spun ambulanta, daca nu te trezeai intr-o ora. Ce era in capul tau? aici isi ridica vocea.
Nu aveam chef sa vorbesc cu el, sa dau explicatii.
- Iesi afara, am mormait eu.
-Stai putin, deci dupa ce te-am scos din baie, erai lesinata, in loc sa-mi multumesti macar, tu ma dai afara!
Se puse peste mine si se uita in ochii mei.
-Realizezi ca eu te-am vazut goala...nu?
M-am inrosit, am uitat de asta.
-Mai bine m-ai fi lasat acolo, chiar nu aveam nevoie de ajutorul tau.
Trebuia sa ma port urat, nu vroiam sa am o relatie amoroasa cu propriul meu var, si mai bine sa ma urasca decat sa ma iubeasca.
- Te iubesc, spuse el, in cele din ura, cu un glas atat de suav, si se lasa pe mine. Te iubesc atat de mult, incat ma doare cand ma respingi.
Mi-au dat lacrimile, si eu il iubeam, dar ma simteam vinovata fata de matusa si unchiul meu, dar si fata de parintii mei, cum ar reactiona daca ar auzi ca propria lor fiica, isi iubeste varul si isi saruta varul, de parca ar fi impreuna.
-Nu iti pot accepta sentimentele, am pus printre lacrimi, acuma da-te esti greu.
Se daduse la o parte, si pleca.
-Imi pare rau, spuse el, dar macar acuma stiu ce inseamna sa iubesti, si imi zambi inainte sa iasa din camera.
Era un zambet trist...
Trecuse de miezul noptii,am incercat sa dorm, dar in zadar..trebuia sa ma duc la el...da-le naiba de reguli, daca si atunci sa iubesti exista reguli...atunci pe degeaba mai iubesti..o iubire cu reguli, nu este iubire... M-am dus la el in camera, nu dormea...m-am pus langa el si l-am sarutat...
Nu-mi mai pasa...regulile sunt facute pentru a fi incalcate...nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu