you must write, time is precious

you must write, time is precious

miercuri, 1 iunie 2011

Jurnal- cap 26

   M-am apucase de mana, m-am uitat la el furioasa.
  - Cu ce drept ma atingi, am spus eu printre dinti, suna mai mult a sasait.
   -Nu pleca, a spus el privindu-ma direct in ochi, nu vreau sa fiu singur...
 - Poftim? Uite, dute la prietena ta, ea poate sa-ti tin companie cat vei dori, nu ma face sa-mi pierd vremea cu tine...
  - Tara, inca te iubesc, si recunosc, am fost un nemernic, vreau sa-mi indrept greseala, macar acum, cand nu este prea tarziu...
 -Teo, este deja prea tarziu...
 M-am desprins din stransoarea lui, si am rupt-o la fuga. Ma bufnise plansul pe drum, plangeam si alergam in acelasi timp, cat de mult dorea sa-i spun " te iert, si eu te iubesc, daca ai sti cat de mult mi-ai lipsit, de ce ai fost prost si mi-ai dat cu piciorul....de ce ai facut una ca asta??"
 M-am uitat in urma, se vedea ca inca era acolo, statea jos, ma oprisem putin, ca sa-mi trag rasuflarea, m-am razgandit, imi voi asculta inima si de data asta... M-am intors la el, statea cu fruntea pe genunchi, m-am aplecat si i-am atins parul, isi ridicase brusc fruntea, si atunci l-am sarutat.
 - Si eu te iubesc, i-am spus printre lacrimi, dar cum ti-am mai spus este prea tarziu, de maine voi pleca... Adio...
 De data asta am plecat, fara sa mai prevesc in spate, stiind ca nu va veni dupa mine, trecutul este trecut, nu pot sterge nimic cu buretele, asa ca le voi indeparta, acele amintiri placute si dureroase in acelasi timp.
  Ma simteam ciudat, plecam pentru prima oara singura, in cealalta parte a tarii, un loc necunoscut plin cu necunoscuti. Aerul rece de dimineata l-am simtit pana in maduva spinarii, era frig, si eu ma imbracasem cu o pereche de pantaloni scurti, un tricou lung, si un hanorac, lung si el, mi-am prins parul intr-un coc, dar cateva fire rebele, erau afara. Mi-am luat adio de la ai mei, iar mama mi-a spus, ca ei ma vor astepta la autogara, de fapt, varul meu, pe care eu nu-l cunosc, dar ea a spus ca ei ma stiu, pentru ca le-a trimis poze cu mine, in fiecare an, fara sa stiu macar.
 Autocar a pornit, ma bucur ca mi-am luat ramas bun de la Arco, chiar o sa-mi lipseasca. Ma simt precum Columb, ma intredpt spre un loc necunoscut, dar si cunoscut.
    Pana la Tulcea sunt 687 km, in 8 ore si 15 min, teoretic voi fi acolo, practic, nu sunt sigura, plus opriri si alte lucruri, mda, vreo 9 max 10 ore, depinde si de sofer, si pe ce ruta o apuca. Ma rog, cel mai important este sa ajung acolo. Am plecat de acasa la 5 dimineata, voi ajunge cam pe la 3-4, plus intarzieri, nu prea este minunat. Plus ca trebuie sa ma opresc la Bucuresti pentru a lua alt autocar, microbuz, ce o fi. Deci pe la 6 seara voi fi pe acolo.
   Drumul era obositor, noroc ca aveam mp3-ul la mine, deci nu ma plictiseam absolut deloc.
 Intr-un final, am ajuns in orasul Tulcea, cat de mic este, eram la Peco, microbuzul a virat la stanga, am vazut ca au si Kaufland, chiar dragut, am trecut pe langa o scoala, wow, ei chiar au multi copaci in jurul scolilor, si in sfarsit am ajuns la autogara.
  Ma uitam la toti ca la felul 14, nu vedeam pe nimeni, care sa mi se para ca este varul meu, mama mi l-a descris, si ca este si de varsta mea. Deci numai batrani si adulti, si copii mici. Nici urma de varul meu.
Mda, m-am dus si m-am asezat pe banca, in dreapta mea, era un hotel, si in spatele meu era faleza, wow acuma pot sa vad Dunarea. Am uitat si de var si de tot, mi-am luat geanta si m-am dus sa privesc Dunarea, este minunata...

   -Buna, a spus o voce din spatele meu. M-am intors brusc.
  - Eu sunt verisorul tau, Andy.
  -Buna, eu sunt Tara.
" Omg, deci este atat de dragut, nu-mi vine sa cred ca am rude asa de frumoase...simt ca ma topesc..."
 - Eu sunt cu niste prieteni, asa ca vei sta cu mine ceva timp, si dupa aceia vom merge acasa, asta daca nu esti obosita.
 Am negat din cap.
  - Ok, da-mi geanta ta. Si mi-a luat-o din mana, fara sa astept raspunsul meu.
  Era cu vreo doi prieteni, si ei erau draguti, adica asa mi se pareau mie, si am vazut ca mai veneau si niste fete.
 -Uite, eu nu cunosc pe nimeni, si m-as simti cam naspa, daca este spune-mi adresa, si ma voi duce cu un taxi.
   - Ah, lasa...mai bine mergem amandoi acasa, stai sa-i anunt.
 -Hei, eu ma duc acasa, ca sa-mi duc verisoara, deci ne vedem mai pe seara...dadu mana cu cei doi, si le pupa pe obraz pe cele 3 fete, deci, toti se uitau la mine, ca la nu stiu ce specimen ciudat....
  Ce se va intampla dupa aceia?

5 comentarii:

  1. "Ce se va intampla dupa aceia?"
    Deabea astept sa aflu...

    ... am terminat postarea... si am pus o poza cu mine cativa colegi si diriga... si am mai pus o postare... sper sa iti placa...

    RăspundețiȘtergere
  2. neatza...
    mi am mai facut un blog... da click pe cana de pe blogu meu si te va trimite la el... sa imi spui ce parere ai...

    RăspundețiȘtergere
  3. si pentru a te intoarce am pus o poza cu yin yang...

    RăspundețiȘtergere
  4. ms... si eu sunt surprins de cat de bine arata poza... de obicei sunt mai timid asa si nu ma bag la poze... acum apar in aproape toate :))
    chiar am dorit sa am poze cu toata lumea...

    super tare chestia cu muzica... cred ca o sa imi pun si eu...

    nu este nimic daca intarzie cadoul... sa stii ca il voi astepta cu drag... ce are daca imi aman putin ziua :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. hey... mi am pus si eu music player... super tare...
    nu e nevoie mai sa imi trimiti ceva... sa stii...
    o sa pun si cateva poze de la bal... sau am pus depinde cand vei citi comentariu...
    si am mai pus o postare cu ziua de astazi si cu motanelul meu...

    RăspundețiȘtergere