you must write, time is precious

you must write, time is precious

vineri, 22 aprilie 2011

Jurnal- cap 3

        Fusese foarte amuzant la masa, dar ma simteam intimidata, persoana care imi facea inima sa accelereze era langa mine, acuma il puteam analiza mai de aproape, dar imi era teama sa nu spuna"de ce te holbezi la mine asa?". Ar fi fost penibil.
       - Deci esti la acelasi liceu ca si Teo, nu? ma intreba Ala, cu o vadita curiozitate.
       -Da.
      " Am spus doar un simplu "da" de ce nu am adaugat ceva, de exemplu: am trecut a 11-a, sunt la bio-chimie, vreau sa dau la Medicina, am luat premiul I, cu media 9,80, sunt cam tocilara, cu toate ca nu ma comporta ca una sau sa arat ca una...""
      -Eu o vedeam in fiecare pauza, spuse zambind Teo.
    M-am uitat uimita la el.
      -Nu este nevoie sa te uiti asa la mine, te-am observat pentru ca esti diferita de celelalte fete, de exemplu, adauga el, tu ai mereu la geanta o gramada de jucarele mici de plus, si plus ca felul tau de a te imbraca este original.
      -Ah, deci acuma inteleg de ce lumea se uita uneori la mine ca la felul 14, am spus eu ironica.
     I-a bufnit pe amandoi rasul.
  Dupa masa, am stat si ne-am  uitat la tot felul de filme, de la cele de groaza pana la cele romantice. "Filmele de groaza sunt preferatele mele,dar cele romantice mi se par plictisitoare, deoarece nu inteleg cum poti iubi pe cineva, sa te sacrifici pentru el, uneori chiar sa renunti la propria viata, iar in schimb sa nu primesti nici macar o ora de iubire. Mereu am fost incapabila de a  intelege iubirea. Oare ce inseamna sa iubesti pe cineva? Eu voi fi in stare sa iubesc pe cineva  si sa fiu capabila capabila de sacrificii mari, numai pentru fericirea persoanei iubite? Ma cunosc foarte bine, si cu siguranta nu voi fi in stare. Mereu mi-a fost teama ca voi avea de suferit din aceasta cauza, sa iubesti...sa te atasezi de o persoana la care nici mort nu vei renunta. Odata suferisem, fusese primul meu prieten, fusese primul meu sarut, eram mica si naiva, nu ca acuma sunt mare, dar fata de mintea unui copil de 13 ani, acuma consider ca m-am maturizat, sau nu (uneori ma comport ca un copil de 9 ani). Dar fusese primul baiat pentru mine, ma atasasem de el foarte mult, nici acuma nu imi pot da seama ce am simtit pentru el, dar ma duruse cand ne despartisem. Intr-un final am fost mintita si tradata. Imi spusese ca ma iubeste, de fapt ma mintise el era cu alta fata. Fusesem doar o jucarie. De atunci mi-am propus sa nu ma mai atasez de iubitii pe care ii voi avea. Asa am facut pana acum, cand l-am intalnit pe el."
        Trecuse de miezul noptii.
     -Trebuie sa plec, este foarte tarziu, am spus in timp ce ma duceam sa ma incalt.
      -Te duce Teo, a spus Ala zambind.
     - Nu este nevoie, ma descurc, plus ca il am si pe Arco, este un bun paznic.
    -Ma indoiesc, spuse Teo, care aparuse din spatele Alei, te duc eu. Este responsabilitatea mea. Si labradorul tau este mai fricos decat o pisica.
    "Stiam deja, din cauza mea este asa, in loc sa-l fac rau el este bun."
       -Este un catel bun,adauga el in timp ce mergeam pe strada, la fel ca si stapana, si afisa acel zambet specific Teo.
      " Imi spune cumva ca sunt buna? oare asta inseamna ca ma place? nu cred, sunt sigura ca a spus asta, crezand ca m-am simtit jignita."
                                            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu