M-a adus in fata portii, ma gandeam cum sa-mi iau ramas bun, si ma intrebam, daca ne vom mai vedea...?
Am deschis poarta, si cand m-am intors cu spatele, el era foarte aproape de bine, inima mea batea cu putere.
Era mai inalt decat mine, si era atat de aprope incat buzele lui erau foarte aprope de fruntea mea. Am impietrit, nu am cutezat sa ridic capul.
-Noapte buna, a spus el incet. si a plecat.
Credeam ca vrea sa faca ceva, dar m-am inselat, de ce oare nu-mi pot da seama care va fi urmatoarea lui miscare, este asa de greu de citit, ca persoana. Dar m-am simtit ciudat, doar pentru faptul ca m-am gandit ca ar fi vrut sa ma sarute. Ce naiva am fost.
M-am intors, putin dezamagita de mine insami. Am simtit cum cineva ma apuca pe umar si ma intoarce, ma lipise de poarta si se uita in ochii mei.
-De ce trebuie sa ma simt asa de nesigur in preajma ta? spuse el.
-Cu siguranta nu este vina mea, am spus eu sec.
Nu a mai spus nimica, doar ca si-a pus mana in jurul mijlocului meu, si cu cealalta mana ma mangaie pe fata.
-Esti atat de complicata, spuse el incet, ca pentru sine.
Nu l-am respins, i-am raspuns la imbratisare. Se desprinse de mine si ma saruta. Buzele lui erau atat de moi, incat simteam ca ma topeam.
-Te-am placut de cand te-am vazut, a spus el, rosindu-se putin, chiar si la intuneric s-a vazut. Dar imi era teama sa vin si sa-ti spun sentimentele mele fata de tine. Creadeam ca aveai sa razi de mine.
-Nu as fi facut una ca asta, am spus serioasa, dar si fericita, chiar daca nu as fi simtit ceva pentru tine, si tu pur si simplu ai fi aparut din senin sa-mi spui ca ma placi, dar cu seriozitate, nu as fi ras, de ce sa razi din asa ceva?
A zambit, m-a sarutat ca pentru adio, si a disparut. Ma uitasem dupa el, simtindu-mi inima cum batea, oare il iubesc?
Am dormit fara sa visez, mi s-a mai intamplat asa, doar de cateva ori.
Am mancat, am facut treaba prin casa, asa cum mama mi-a scris pe lista cu responsabilitati, si m-am dus la biblioteca, aveam nevoie de carti de medicina. La intoarcere, am trecut pe langa casa lui, dar era pustiu. Atunci am vazut ca iese menajera lor si am intrebat-o daca Teo este acasa, iar aceasta mi-a spus ca plecase cu prietena lui la sat, la bunicii acesteia. I-am spus o zi buna, si am plecat, mai mult alergam decat mergeam, ma bufnea plansul. Deci el avea prietena, si gestul lui de seara trecuta ce a insemnat pentru el ?
Am plans toata ziua. Si noaptea m-am apucat sa citesc, poate ca uitam, dar in zadar.
L-am luat pe Arco si am plecat sa ma plimb pe strazi, era deja tarziu, dar ce-mi pasa, vroiam doar sa ies din casa, si sa ma plimb fara sa stiu unde merg.
Il voi uita, si imi voi face un prieten, macar asa de vazul lumii. Alessya chiar mi-a spus ca un prieten de al ei ma place, asa ca maine o voi suna, si o voi invita la mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu