"Au trecut 10 ani de cand nu ne-am mai vazut, de cand nu ti-am mai auzit vocea. Eram amandoi la liceu, pe atunci, eu eram mai mare cu un an decat tine, eram a 11-a si tu a 10-a. Acuma stau in apartamentul meu si citesc jurnalele pe care le-am scris, cand eram adolescenta, cat de mult as vrea sa pot da masina timpului inapoi, cand eram impreuna. Pentru mine, ai fost una din cele mai importante persoane din viata mea,cu toate ca nici acuma nu am apucat sa-ti spun, cat de mult ai insemnat pentru mine, dar totul este prea tarziu. Mi-am dat rezidentiatul recent, iar acuma sunt medic. Am facut ceva ce nu mi-a dorit, dar altii si-au dorit ca eu sa ajung cineva, si cu toate acestea doream ca ei sa fie mandri de mine, doream ca si tu sa fii mandru de mine.
Pentru mine ai fost prima dragoste, chiar daca erai mai mic decat mine. Si acuma imi aduc aminte, cand am inceput clasa a 10-a , ma uitam la boboci, putin uimita, de felul cum aratau, erau mici si pareau atat de maturi, sau acest lucru incercau sa-l faca,iar eu impreuna cu colegele mele, ca toate fetele,defel, ne uitam ce fel erau imbracati si incepeam sa-i criticam, dar eu mai mult spuneam „da,ai dreptate; ahhh...sincer nu mi se pare cine stie ce...hei de parca noi nu eram asa...”etc...atunci cand ma uitam prin multimea de elevi, te-am zarit pe tine. Oare din cauza parului tau prea lung?? Sincera sa fiu mereu am avut o pasiune pentru baietii care avea parul putin mai lung. Pe mine m-a atras culoarea ochilor tai, erau de un alabastru patrunzator,iar zambetul tau, era foarte dragut,asa mi se parea pe atunci, iar culoarea parului era diferita, nu erai nici blond dar nici saten, undeva la granita dintre blond si inceput de saten. Pe loc inima mea a inceput sa tresalte. Pur si simplu mi-a trezit interesul, ca sa spun asa.
Nu te-am mai vazut, de atunci,decat foarte rar, prin curtea scolii, cand erai cu baietii, ori ca fumai. Sau stateai de vorba, iar eu treceam fara sa fiu observata. Dar cel mai important pentru mine era ca,eu te vedeam, si ma multumeam cu atata, cu toate ca uneori ma gandeam sa ma duc sa-ti spun ceea ce simt pentru tine, dar ar fi fost rusinos, eu niciodata nu am spus unui baiat ca il plac, pur si simplu lasam timpul sa treaca, imi era prea rusine ca sa fac asta, plus ca, tu erai mai mic decat mine, si m-as fi simtit foarte penibil. Dar serile cand ma gandeam la tine, ma facea sa tremur, dar nu de frica, si uneori cand te vedeam si tu te uitai la mine ma treceau fiorii prin tot stomacul. Oare acestea sunt primele simptome ale iubirii?
In cele din urma, i-am spus colegei mele de banca, care pentru bucuria mea, era si cea mai buna prietena, ca te plac, si nu stiu cum sa reactionez, sa-ti spun ceea ce simt sau sa dau totul uitarii? Asa cum fac de obicei. Nu spun ca nu am avut prieten, am avut, dar niciodata nu m-am implicat sentimental, si mereu ajungeam sa ma despart de ei, pentru ca mi se pareau plictisitori. Alessya, mi-a spus sa nu incerc sa-ti psun ca te plac, ca este ciudat ca o fata sa-i spun unui baiat mai mic decat ea ca il place. Asa ma gandisem si eu, dar in adancul meu imi spuneam „si ce-mi pasa, doar nu ma casatoresc cu el!”. Si am lasat timpul sa treaca, incercand sa nu ma mai gandesc la tine, cu toate ca stiam, ca este in zadar.
S-a terminat si clasa a 10-a si am intrat in ciclul superior. A venit si vacanta, eram chiar bucuroasa, dar intr-un fel ma intristasem, nu te voi mai putea vedea..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu