Jurnal- cap 7

   Uneori ma intreb, de ce noi oamenii suntem fiinte efemere?  de ce trebuie sa trecem prin niste sentimente care ne maturizeaza, si la un moment dat, ele dispar, din cauza batranetii?  Daca as fi fost o fiinta nemuritoare, as fi trecut usor peste asemenea sentimente, stiind ca voi avea tot timpul din lume ca sa le incerc din nou si din nou. De ce se spune ca prima dragoste nu se uita niciodata? Poate pentru ca este prima experienta pe care o are sufletul tau, mintea ta, doresti sa iubesti si la randul tau sa fii iubit, din acest motiv doresti sa te sacrifici atata, pentru ca doar o viata ai, si pe aceea trebuie sa o traiesti. Eu nu am trait, doar un trup fara viata, dar respiram,gandeam, un singur lucru era mort, inima mea.

                                    
    Trecusera 3 luni de la acel incident. Treceam unul pe langa altul, de parca eram doi straini, si cu toate ca ne stiam foarte bine. Alessya imi spusese ca nu mai aveai prietena, de cand ne-am despartit, uneori ma gandeam sa-ti dau o a doua sansa, dar imi era teama si jena,de asemenea. Eu cea inselata ma intorceam la tine, prin asta as fi aratat ca inca mai tineam la tine. Si totusi, te-am iubit, si inca te iubesc.
    -De ce trebuie sa iubesc? am intrebat-o pe Alessya printre lacrimi, sunt atat de slaba, lacrimile ma fac asa...
    -Nu este adevarat, lacrimile arata ca ai fost in stare sa iubesti, ele sunt acele cuvinte pe care nu ai fost in stare sa le rostesti, si nu le vei rosti niciodata, si ma lua in brate.
    -Se presupune ca dragostea trebuie sa fie cel mai frumos lucru din viata ta, o parte din tine, care nu te face sa suferi, de ce ea trebuie sa doara???
   -Dragostea mereu va fi asa, nimeni nu poate sti daca va durea sau nu, dar o iubire fara suferinta nu se poate numi iubire, poate fi doar o emotie trecatoare.
   -Ma intreb cum poate trece pe langa mine, fara sa-mi spuna macar buna sau sa ma privesca in ochi, de ce se comporta ca un copil imatur, chiar imi doresc sa spun cat de mult il urasc, dar incep sa-l iubesc si mai mult.
   -Tara, iti spun ceva, era mai mic decat tine, si era normal sa fie atat de imatur, dar un lucru este sigur, ii este rusine de ceea ce ai facut, stai ca nu te merita, esti prea buna pentru el. Dar, el inca tine la tine, de asta sunt foarte sigura. Mai tii minte saptamana trecuta cand acel tip de la a 10-a E, care ti-a luat cartea si nu mai vroia sa ti-o dea, si cand eu am venit dupa o ora cu ea? El a fost cel care s-a luat de acel nemernic si ti-a recuperat cartea. Stii ca mereu gasesti cate o floare in fata portii tale, el este cel care le pune, si totusi nu are tupeul sa intre in vorba cu tine, pentru ca stie cat de mult te-a ranit, si ii este rusine sa dea cu ochii de tine.
    -De unde stii toate astea?? am intrebat-o eu printre lacrimi, incerci sa-i iei apararea?
   -Nu, dar gandeste, el nu este genul acela de persoana, care sa te insele, stia ca tu te vei plictisi de el, plus ca se si observa, uneori nici nu vorbeai cu el, si te comportai cu indiferenta. El nu a vrut sa se desparta de tine, pentru ca te iubea, dar nu vroia sa fie si o durere de cap ,asa ca a acceptat sa te insele, ca sa te desparti de el. Crede-ma stiu toata povestea, de la cel mai bun prieten al lui, care acuma este iubitul meu.

     -Sunt o proasta!
  Am fugit de acasa, in pantaloni scurti si un tricou subtire, stiam ca pana la el, aveam doar 10 minute de mers, alergam,5 minute era de ajuns.
 Am sunat si el a fost cel care mi-a raspuns. Ne uitam unul la celalalt, parca pentru prima data. Fara sa-i spun macar un cuvant, m-am dus si l-am sarutat.