M-am trezit dimineata, ma dureau toti muschii, asa ca ma imbracasem in training, si m-am dus sa fac putin joggin. Era un obicei de al meu, mereu mi-a placut sa alerg dimineata, bineinteles, daca timpul imi permitea. Alergam pe strazile frecventate de mine atunci cand eram adolescenta... In fata mea era un barbat care isi spala masina, m-am oprit, il stiam. Era acea persoana care cu o seara in urma, era la cimitir...Nu-mi venea sa cred.
Ma observase si imi zambise, facandu-mi cu mana. Cretin.
Am trecut mai departe, si atunci am recunoscut casa, era casa lui Teo. M-am intors putin, si l-am privit in ochi, si eu care ma asteptam ca acesta sa-si vada de treaba, dar si el se uita la mine.
-Teo? am intrebat eu incet.
Toata fata i se lumina. Chiar el era.
-Tara, nu-mi vine sa cred ca ti-ai adus aminte de mine, spuse el in timp ce venea spre mine. Ma bucur sa te vad dupa atata timp, si ca esti sanatoasa.
Vroiam sa fug, sa ma prefac ca nu-l cunosc, ca...am facut o greseala, ca l-am confundat cu alta persoana. El era acel baiat care mi-a facut inima sa iubeasca pentru prima data, si tot el a fost cel care m-a ranit primul. Prin simplul fapt ca ma uitase.
I-am zambit, nu puteam sa fiu asa de imatura, si sa fug.
I-am zambit, si mi-a zambit si el la randul lui, era acel zambet, demult pierdut. Am plecat, si l-am lasat in urma, nu doream sa mai privesc trecutul, el era trecutul meu, viata merge inainte.
Am ajuns acasa, i-am spus mamei, ca am fost chemata la spital, era de fapt o minciuna. Tot de doream era sa plec din acest loc, din acest trecut, fiindca eu am trait in trecut, pana acuma.
Se facuse seara, cand am ajuns acasa, sunasem la spital, si maine voi merge. M-am uitat la ceas, nu era chiar asa de tarziu, era 19, am facut un dus, m-am imbracat intr-o rochie simpla, crem, mi-am aranjat parul si am iesit in oras. M-am dus la cafeneaua mea preferata, am savurat un cappuccino, dupa care am plecat sa ma plimb, eram singura. Acum priveam lumea cu alti ochi,imi este greu sa explic cum,dar totul mi se parea nou.
hey... mi au placut foarte mult pana acum povestea ta... dar vezi ca ai inceput sa faci mici greseli de scriere... o litera mancata ici si colo...
RăspundețiȘtergereeu nu cred ca as putea trece asa repde peste revederea unei persoane ce odata imi era draga...
eu trec mai greu peste evenimente pentru ca sunt emotional...