Jurnal- cap 22

   M-am trezit, adormisem din nou pe carti, nu-mi vine sa cred, asa faceam si cand eram adolescenta... M-am ridicat, cu toti muschii amortiti, m-am intins putin, am facut cateva exercitii, si m-am dus sa-mi pregatesc micul dejun. In timp ce mancam stateam si ma gandeam la acel baiat care ma desenase, Dragos, nu mai auzisem nimic de el, de cand de la fuga mea, si lesinul meu, cand m-am trezit tot in acelasi loc, fiind strada pustie, imi vine sa rad cand ma gandesc ca ma verificasem daca nu mi se furase ceva, totul era in perfecta stare. El renuntase la desen, si mereu ma mustrase constiinta pe atunci ca eu eram cea de vina, dar mai tarziu aflasem ca el se mutase din oras, in Ungaria, parintii lui munceau acolo. Trist, si prin acest lucru mi-am mai pierdut inca un prieten.
  Teo nu aflase despre acel mic incident, mi se paruse demn de dispret ceea ce facusem, si imi era si foarte rusine sa-i spun, dar cu toate ca mi-as fi dorit, stiam ca puteam vorbi orice cu el, dar aveam senzatia ca dezvaluiam prea multe despre mine, ca lasam garda jos, imi era teama ca ar fi descoperit cine eram eu cu adevarat..o fiinta singuratica, o fiinta care cauata sa fie iubita, dar asa cum vroia ea, si daca era singura de prea mult timp ea venea sa caute alinare, indiferent unde... Asa sunt eu, si acuma inca, dar am ajuns la maturitate, si inca incerc sa caut alinare, dar stiu ca nu o voi gasi, decat in bratele lui Teo, deoarece el este prima mea iubire.
   M-am imbracat si am plecat la spital, iubeamacel loc, fiind singurul unde gandurile mele nu ma puteau acapara, mereu aveam ceva de facut, si acest lucru imi placea, vroiam sa ma extenuez la maxim, nu-mi pasa ce avea sa se intample mai apoi cu mine..
   13 august
  Azi, sufletul imi este distrus, o femeie de 23 de ani, a nascut un copil mort, era prima ei sarcina, si nu mai poate face acuma altii, imi era mila de ea, intelegandu-i suferinta, chiar daca nu am copii, pur si simplu inteleg durerea celorlalti. Inca nu-mi pot scoate din minte acele imagini ci pruncul mort si plin de sange din mainile mele acoperite cu manusi de plastic. Si durerea femeii, care dorea sa fi murit ea in locul copilului, ce inseamna sa te sacrifici pentru icneva din sangele tau, as vrea sa vad si eu cum este sa ai acest instinct matern, as vrea sa am si eu pentru icneva sa ma sacrific, sa ii daruiesc toarta iubirea mea, sa fiu eu cea care-l protejeaza, vreau sa am ceva al meu...
   15 august
 Este ziua lui Teo, nu am putut uita aceasta data, nici daca mi-as fi pierdut partial memoria, telefonul meu suna, era tata.
   - Tara, ai terminat munca?
   -Da, s-a intamplat ceva?
   - Vino acasa, mama ta nu se simte prea bine, vino repede...
Telefonul s-a inchis, am simtit un nod in gat.  M-am imbracat repede, am luat cheile si am plecat.
 Am ajuns acasa, in maxim o ora. Cand am intrat in curte, era o petrecere. Am ramas stupefiata. Erau toate neamurile mele acolo, si Teo cu familia lui.
   M-am uitat in ochii lui pentru o clipa. Inima mea incepea sa tresalte, dar am vazut langa el o alta femeie, aceasta venise si-l luase de mana.
  -Buna, spuse Teo, ma bucur ca ai venit. Ti-o prezint pe Ioana, viitoarea mea logodnica.
 Imi venea sa mor pe loc, in primul rand fusesem mintita de propriul meu tata, in al doilea rand fiinta pe care am iubit-o si pe care inca o mai iubesc apartine altcuiva, si in al treilea rand ma simteam ca o straina printre acei oameni care imi sunt total cunoscuti, pentru prima oara doream sa plec departe...si sa uit de tot.
   I-am felicitat, cu un zembet rece, si cu aroganta am trecut printre ceilalti, ma enervau, de ce ii interesa atat ceea ce fac eu, munca mea, viata mea personala.
    - Draga, dar tu ti-ai gasit si tu pe cineva, ca esti inca tanar, doar nu vrei sa ajungi fata batrana.
   S-a facut liniste dintr-o data.
    -Matusa, meseria mea este mai importanta decat sa-mi fac un iubit, este prea mult stres, plus ca daca este sa se intample asa ceva, sunt sigura ca dumneavoastra veti fi pe faza, fiind o femeie batrana si barfitoare.
I-am intors spatele. I-am spus tatei ca plec.

    - Dar mai stai, nici bine nu ai venit si acuma pleci?
    -Nu am timp de pierdut, am spus rece, te iubesc papa...
   -Nici macar nu i-ai spus "la multi ani" lui Teo, spuse mama...
  - I-am spus sa fie fericit cu noua lui achizitie, este si un fel de la multi ani.
   I-am pupat pe amandoi, si am plecat.
  Am simtit cum ma pironea cu privirea, dar ce-mi pasa, sufletul meu era distrus... Il vreau inapoi.
 Am ajuns in masina si m-a bufnit plansul,era si de imaginat, era destul de "mare"si trebuia in final sa-si gaseasca pe altcineva, nu sa fie visator ca si mine... o dragoste imposibila....
  - De ce ai plecat?
  - Nu ai face mai bine sa te duci la iubita ta? i-am spus eu rece, stergandu-mi repede lacrimile.
  S-a suit in masina, langa mine.
  -Hai la tine acasa, mi-a spus el suav.
  -Stii ca ceea ce faci va avea urmari grave.

   - Casatoria a fost ideea parintilor mei, si ai Ioanei, nu ne iubim, ea etse cu altcineva, si eu cu altcineva, totul este doare de fatada, le facem pe plac parintilor nostri. Ce stupid, nu? Ma luase de mana, si ma sarutase pe obraz, dupa care a incercat pe gura, dar l-am oprit, nu ca nu as fi vrut, dar nu vroiam sa fim vazuti.
   -Hai mai bine la mine.
 Si am pornit masina.