Jurnal- cap 35

Asteptam sa ma sune...dar nici un semn de viata....eram in oras de vreo saptamana...Si el fusese cel care ma cautase, cat timp am fost la Tulcea...
  Ce as putea sa mai spun despre Andy, matusa mea sunase fiind ingrijorata din ce cauza am plecat fara sa anunt, si i-am spus ca imi era imposibil sa-mi iau adio, m-ar fi durut mai tare, nu as fi fost in stare sa-mi iau adio de la ei...mai ales de Andy...stiind ca nu-l voi mai avea...stiind ca voi pleca, si ar fi fost ca si cum as fi renuntat la el, la ceea ce simteam ptr el...cat de mult ma doare cand imi aduc aminte de el, de acea noapte...doamne, m-a marcat mai mult decat ceea ce a fost intre mine si Teo, cu toate ca cu  el am fost foarte mult....2 ani? nici nu-mi mai aduc aminte...cum am putut fi impreuna cu el...mi se pare ca totul a fost un vis...un gand fugar...ceva ireal...ceva ce nu s-a intamplat vreodata...
Era inceputul lui august...nu am mai auzit nimic de Andy, nici de Teo, nu am spus la nimeni ca am sosit, nici macar Alessyei, care era cea mai buna prietena a mea, pur si simplu nu vroiam sa ies din casa, nu vroiam sa vad pe nimeni...decat pe el, cel care in acest moment poate fi cu alta, poate in acest moment isi face de cap, si pentru el totul a fost o aventura, de ce ma gandesc mereu la asa ceva? De ce incerc sa-mi sap singura groapa, poate ca acuma se gandeste la mine, poate ca vrea sa fim din nou impreuna...mda...ce imaginatie bogata am, pentru mine toti sunt la fel...dar as vrea sa nu ma insel in aceasta privinta, daca toti barbatii erau porci, atunci toate casniciile, erau distruse, nu puteau si numite casnicii...
  Vreau la mosie...vreau sa calaresc..sa ma scald in apa rece, sa alerg prin iarba...vreau sa simt ca traiesc...si vreau sa uit.
 Vorbisem a doua zi cu tata, sa ma ia si pe mine la mosie, niciodata nu l-am vazut asa de zambitor.
 -Ma bucur ca ti-ai revenit, draga mea.
 -Dar nu aveam nimica....si m-am uitat in ochii lui sa vad daca mi-a crezut minciuna...
 -Nu stii sa minti, sunt sigur, ca din cauza dragostei, nu trebuie sa suferi, dragostea adolescentina este trecatoare, in unele cazuri nu, dar sunt foarte putine, in mare parte da...uiti, ramaneti sau nu prieteni, dar cand te gandesti ai senzatia ca totul a fost doar un vis, si iti vine putin cam greu sa crezi ca a fost de fapt realitatea.

 Mda...si cum tatei ii place sa-mi vorbeasca asa, sa-mi tina putina morala, si alte chestii...care dupa 10 minute incep s ama plictiseasca...dar nu-i pot spune in fata.."mai taci! mai innebunit" asa cum ii spune mama, ca sunt sigura ca ma voi trezi aruncata din masina si pusa sa merg pe jos pana la mosie, si acolo m-ar fi pusa la munca, ceea ce nu-mi place...nu suport sa depun munca fizica, la inceput este placut, dar ma plictisesc repede, prea repede...
 Cand am ajuns o bucurie enorma m-a cuprins, parca au trecut ani de cand nu am mai fost in acest loc, am dat fuga la grajduri, si mi-am luat calul preferat...Am fugit la lac...mi-am scos hainele si hopa...in apa...
Mi-au revenit amintirile, ma dureau ingrojitor...lacrimile au inceput sa-mi curga, fara voia mea...nu vroiam sa mai plang...dar nu plangeam eu...ci inima mea... Vroiam sa ma inec, macar sa-mi moara inima, sa nu ma mai doara, constiinta mea imi spunea sa ma ridic, sa fug de acolo, apa aceia este moartea...da, credeam ca voi muri in acel moment, totul era negru...pana cand...

   -Stii ca este foarte tentant sa vezi ca fata goala in apa...si hainele ei sa fie pe margine, ti le-as putea fura.
Am scos capul din apa, si m-am uitat stupefiata la persoana care mi-a vorbit.
 -Cum dracu ai aparut tu aici?
 Si am mai si injurat...

Jurnal- cap 34- Adio

" M-am daruit lui, era atat de tandru, incantator, cand i-am spus ca inca ma doare, a avut rabdare, sarutarile lui inca le mai simt pe pielea mea, privirea lui, atat de diferita, imi facea inima sa tresara din piept...Imi pare rau ca am  placat ca o lasa, dar nu mai puteam sta, stiindu-te aproape, si stiind ca ceea ce faceam amandoi era un mare pacat.
  Nu voi uita aceste momente, pentru prima data in viata mea, ma rog, de cand cu Teo, nu am regretat ca am facut-o, stiam ca el a apreciat sacrificiul meu, si nu ma va rani...Te iubesc Andy... Adio...
 Eram in drum spre Bucuresti, plecasem cu noaptea-n cap, nu puteam sa-i spun ca plec, si-ar fi dat seama ca fugeam de el, fugeam de sentimentele mele, si de ale lui...eram un monstru...dar lasand la o parte sentimentele, doream sa am cariera mea, vroiam sa devin un medic bun...si pentru asta trebuia sa ma sacrific.
  Ma uitam pe geam, pierduta in ganduri, nu-mi vine sa cred ca si in autobuz scriu in jurnal. Dar nu pot sa nu scriu, nu vreau sa-l uit, asa ca vreau sa scriu tot despre el, si tot ce s-a intamplat aseara.

 Gata stiu ce vreau sa fac, sa-i desenez chipul...ca amintire...

Jurnal- cap 33

"  Da, ma indragostisem de el, de propriul meu var, oare acesta nu este un pacat? Cred ca impotriva sentimentelor nici macar niste legi nu o pot distruge, interzice....numai tu, cel care iubesti le poti distruge,dar asta ar insemna sa te sinucizi... sau ai putea trai, dar pe degeaba respiri cand tu in realitate esti mort, in interior.
M-am ridicat, de langa el, adormise, m-am dus sa pregatesc micul dejun, si dupa care am fugit pana la mine in camera si mi-am deschis laptop-ul, nu l-am mai deschis de cand am plecat din Cugir, mi-am verificat mesageria, si aveam peste 50 de mail-uri de la Teo. Dupa ce le-am citit pe primele 10, m-au napandit lacrimile, ii era dor de mine, chiar ma iubeste...si de ce s-a comportat asa cu mine, de ce mi-a frant inima, acuma crede ca ma voi intoarce la el? I-am dat inima mea, iar el nu a stiut sa o pretuiasca, mi-a frant-o, m-a distrus pur si simplu... nu si-a dat seama de eforturile pe care le-am depus, cat de mult m-am putut sacrifica pentru el, decat prea tarziu, atunci cand am plecat...
  -Tara?
  -Vin acuma, i-am raspuns...hopa...uitasem de micul dejun...cred ca omleta s-a racit deja...
 Am deschis usa, si el ma lua in brate, m-am desprins din imbratisarea lui, nu trebuia sa-l iubesc, sau ceea ce simteam eu pentru el in acel moment, era un pacat, o crima...
 -Ce s-a intamplat?
-Nimica...am spus eu, si am fugit la baie, trebuia sa ma spal pe fata, ca sa nu se vada ca am plans... nu vroiam sa afle.
 Ma uitam in oglinda, fata mea era uda, ce ciudat, cat de mult ma schimbasem, parca niciodata nu ma uitasem niciodata asa de atent.

M-am dat drumul la robinetul de la cada, simteam nevoia sa ma relaxez, in apa fierbinte.
M-am trecut un fiori cand am intrat in cada plina cu apa fierbinte, mi-am pus niste uleiuri, cada s-a umplut de spuma... Ma pierdeam printre ganduri, pareau atat de straine, ma intrebam daca eu am fost punctul central, ma simteam o straina in propriile amintiri. Aveam senzatia ca acestea nu s-au pentrecut niciodata, au fost probabil vise, sau ganduri fugare. Aburii fierbinti, m-au facut sa dorm, sau ceva de genul, era un somn fortat, de parca cineva imi spunea "trebuie sa dormi, ca sa uiti, pentru totdeauna." Am pierdut notiunea timpului...M-am pierdut in propriile amintiri.
 M-am trezit dintr-o data,eram in patul meu, si purtam un tricou lung, nu era al meu...Andy era langa mine, adormise si el. Acuma am realizat, lesinasem in baie, iar el a venit sa ma scoata de acolo...
 -Te-ai trezit, in sfarsit, spuse el, aveam de gand sa spun ambulanta, daca nu te trezeai intr-o ora. Ce era in capul tau? aici isi ridica vocea.
Nu aveam chef sa vorbesc cu el, sa dau explicatii.
- Iesi afara, am mormait eu.
-Stai putin, deci dupa ce te-am scos din baie, erai lesinata, in loc sa-mi multumesti macar, tu ma dai afara!
Se puse peste mine si se uita in ochii mei.
 -Realizezi ca eu te-am vazut goala...nu?
M-am inrosit, am uitat de asta.
-Mai bine m-ai fi lasat acolo, chiar nu aveam nevoie de ajutorul tau.
Trebuia sa ma port urat, nu vroiam sa am o relatie amoroasa cu propriul meu var, si mai bine sa ma urasca decat sa ma iubeasca.
- Te iubesc, spuse el, in cele din ura, cu un glas atat de suav, si se lasa pe mine. Te iubesc atat de mult, incat ma doare cand ma respingi.
Mi-au dat lacrimile, si eu il iubeam, dar ma simteam vinovata fata de matusa si unchiul meu, dar si fata de parintii mei, cum ar reactiona daca ar auzi ca propria lor fiica, isi iubeste varul si  isi saruta varul, de parca ar fi impreuna.
-Nu iti pot accepta sentimentele, am pus printre lacrimi, acuma da-te esti greu.
 Se daduse la o parte, si pleca.
 -Imi pare rau, spuse el, dar macar acuma stiu ce inseamna sa iubesti, si imi zambi inainte sa iasa din camera.
Era un zambet trist...

Doamne, ce am facut.

Trecuse de miezul noptii,am incercat sa dorm, dar in zadar..trebuia sa ma duc la el...da-le naiba de reguli, daca si atunci sa iubesti exista reguli...atunci pe degeaba mai iubesti..o iubire cu reguli, nu este iubire... M-am dus la el in camera, nu dormea...m-am pus langa el si l-am sarutat...
Nu-mi mai pasa...regulile sunt facute pentru a fi incalcate...nu?

Jurnal- cap 32

Nu imi puteam da seama ce este in capul lui...mama lui ii spusese fara petreceri, eu insa nu pot face nimica din ce m-a rugat ea, ma simt ca o furnica pe langa aceste fiinte, si pe unii dintre ei ii cunosc.
 Muzica prea galagioasa, nu ca nu-mi place sa ascult muzica la maxim, dar asta este prea de tot, acuma sunt mia multe persoane, foarte multi necunoscuti...urasc aglomeratia, imi este sila de cei din jurul meu.
  Andy se comporta de parca nici nu ne cunoastem, trece pe langa mine, asa cum trece o masina pe langa un copac de langa sosea, Andreea venise impreuna cu Amalia, era imposibil sa nu fie si fata asta aici.
 -Buna, spuse Andreea , in timp ce ma lua in brate. Imi placea compania ei, cred ca incepem sa devenim prietene.
Era deja 12 noaptea, si nimeni nu plecase, mare parte din ei erau beti, numai eu si cu Andreea,eram "treze",adica bausem putina bere, eu doar un pahar, si ea 1 jumate, in rest, toti au baut sticle intregi. Nu-l vedeam pe Andy, ma simteam si obosita, si nu aveam de gand sa il caut, asa ca m-am dus putin in camera mea.
 Cand am deschis usa, era el si cu Amalia,imi este rusine sa scriu in propriul meu jurnal, in ce ipostaza i-am putut gasi.
  -Cat de dezgustatori puteti fi, am spus eu cu sila. Valea din camera mea.
Amalia se ridicase, si incercase sa ma loveasca peste fata, se vedea de la 10 km ca era beata, de abea se tinea pe picioare, atunci cand palma ei mai avea putin si imi atingea obrazul, Andy i-a oprit mana. Dupa care a luat-o in brate si a dus-o in alta camera.
M-am trantit pe pat, eram distrusa, credeam ca vara mea la Tulcea va fi ceva de neuitat, in sensul bun al cuvantului, dar este de neuitat, partea cea mai rea, este cea mia stupida vara pe care am avut-o vreodata. Si uneori cand ma gandesc, ca eu niciodata nu am avut o conversatie normala cu varul meu. As vrea sa aflu mai multe despre el, dar este asa de inchis, si joaca atat de mult teatru, ma intreb, cum este el cu adevarat.
Este 4 dimineata, adormisem putin, m-am dus prin curte, nu era tipenie de om, si nici mizerie, si cand ma gandesc ca aseara erau o gramada de sticle aruncate, si tot felul de ambalaje. M-am dus sa vad daca este in camera lui, si era...dormea, ce dragut arata cand dormea, era ca un copil mic. M-am apropiat de el, am ingenunchiat la capul lui, si l-am mangaiat putin pe par, era frumos intr-adevar.
  Deschise ochii si se uita buimac la mine.
 -Cum de esti in camera mea?
 -Scuze, ies acuma...am spus repede, si ma ridicasem sa plec.
M-a apuca de mana.
 -Stai...spuse el incet, era atat de diferit in acel moment, incat ma blocasem...putea sa treaca si un meteorit, ca nu ma miscam din loc.
Se ridicase si ma lua in brate, avea doar niste panataloni scurti, ii simteam pielea...m-au trecut niste fiori, greu de explicat, niciodata nu am simtit asa ceva...
 De abea acuma am realizat, ca il plac...il vad ca pe un baiat....nu ca pe varul meu...

Jurnal-cap 31

"Se comportase ciudat in ultima perioada, ma intreb ce se intampla cu el?
 Uneori ma gandesc la Teo, sunt zile, cand imi aduc aminte, si stau si analizez fiecare miscare pe care am facut-o, fiecare gest, lucru, si comportametul lui in preajma mea. Ma doare, inca ma doare, il vreau langa mine, dar sa fie la o anumita distanta, nu il vreau aproape, nu vreau sa ma atinga, ma simt dezgustata, dupa tot ce facusem impreuna, el ma inselase, se folosise de mine, si de sentimentele mele, intr-un fel il urasc, intr-un fel, sa-mi fie invatatura de minte, chiar nu merita sa-mi mai bat capul cu asemenea persoane, si totusi, de asemenea persoane ma simt atrasa, chiar si de varul meu.
  Imi facuse cadoul acele carti, se poarta mai frumos cu mine, ma ia in brate, oare ma iubeste? Daca stau sa-i analizez bine gesturile, as putea spune ca da, dar nu pot demonstra acest lucru, este doar o presupunere....
Este deja iulie, inca 2 luni. si voi pleca, m-am obisnuit cu ei, imi place de matusa mea, si ador sa o ajut in bucatarie, mai ales cand face prajituri, invat foarte multe de la ea.
 Imi este mila de bietul meu jurnal, are o gramada de mazgalituri,a inceput sa-mi fie greu sa fac inceputul, ca apoi sa continui amintirea....si plus ca are prea multe desene si unele foi se rup...trebuie sa-mi cumpar altul...
   
  Luni, 2 iulie...
stau in camera mea, si scriu.... bate cineva la usa...
   -Intra...am spus incet, fiind prea concentrata...
  -Buna, spuse Andy, ce scrii acolo?
  Se apropiase de mine, prea aproape, ii simteam respiratia cand se aplecase...si parfumul...era atat de placut, de ce nu l-am sesizat pana acuma?
  -Niste versuri, am spus eu zambind, imi place sa scriu poezii, sau melodii...ma simteam putin jenatata.
  -Iau un scaun si vin acuma, spuse el zambindu-mi...
Am ramas uimita, nici macar nu m-a intrebat "pot sa stau cu tine?", dar ma rog, Andy, ce sa fac....
Am inceput sa scriem amandoi, era placuta compania lui, dar statea atat de aproape incat inima mea o lua razna, asta inseamna ca-l iubesc sau ca il plac...mai bine spus il plac...inca nici acuma nu am aflat sensul iubirii...
 Dupa o ora, s-a trantit in pat, si se uita la mine....
  -Vino langa mine, a spus el, gesticuland cu mana pe pat...
  -Nu...
-De ce?
 -Ca sa intrebi tu, poate ai treaba si te retin Andy...
- Deci vrei sa scapi de mine?
 -Ai ghicit...
 A plecat, fara sa spuna ceva.
 M-am bucurat chiar, deja incepea sa ma enerveze prezenta lui.
  -Draga mea, spuse dintr-o daat matusa mea, dupa ce plecase Andy, eu si cu Unny( asa il alinta ea pe unchiul meu) vom merge pana la niste rude la constanta, asa vom sta cam vreo 2 zile, am vorbit cu Andy, v-am lasat niste mancare in frigider, in rest va descurcati.
Am coborat, sa o conduc, el era la piscina, numai ce iesea ca sa-si ia ramas bun de la au lui...
 Eram amandoi la poarta, matusa ne-a pupat.
  -Deci, singura regula, Andy fara petreceri, ai inteles!
- Tara ,draga mea, ai grija de el, si nu-l lasa sa dea o petrecere..nu vreau ca vecinii sa sune din nou politia, si sa am probleme. Ai grija, draguto.
  Mi-am pupat matusa, si cand a plecat, am fugit repede in camera, mi-am pus costumul si am sarit direct in piscina, nici urma de Andy.
  Peste jumate de ora, vin amicii lui, minunat erau vreo 5, si toti baieti.
Erau si Vlad si Cristi, dar pe cei 3 nu-i stiam, am iesit din piscina, si cei doi au venit la mine sa ma pupe pe obraz.
 Simteam cum ceilalti se uitau la mine.Asa ca au venit si ei, si s-au prezentat, si ma bucur ca pusesem repede prosopul pe mine...
Le-am uitat numele, erau fitosi, si se credeau foarte atragatori, pe mine nu ma impresionau cu nimica.
Vlad ma placea, am stat impreuna la piscina, il asteptau pe Andy,care plecase la Kaufland cu niste fete, ca sa faca cumparaturi pentru petrecere.
"Idiotul".

Jurnal- cap 30

  "Din scrierile ei, din ce am citit, asta inseamna sa iubesti, o doresc, chiar daca este verisoara mea...ma atrage ca un magnet."
Este a treia oara cand o sarut, si simt cu o doresc, numai cand o vad inima mea bate cu putere.
 Nu am apuca sa citesc mai mult, despre acest Teo...oare este prietenul ei?

Trebuie sa aflu mai multe, dar sunt sigur ca maine nu-mi va vorbi, tot incerc sa nu ma apropii de ea, sa nu o fac sa sufere, si acuma am ranit-o, stau rezemat de usa ei, si ii aud glasul, cum plange...mi se rupe inima, ca eu sunt cauza durerii ei, sunt un nenorocit, avea dreptate ca sunt un playboy...ma rog...nu 100%..dar mereu m-am jucat cu sentimentele fetelor, fortandu-le sa faca chestii pe care nu doreau, dar pentru mine le faceau, pentru ca ele ma iubeau.
  Sa fiu iubit de atatea fete ma face sa ma simt ca un zeu, dar sunt de fapt un monstru cu multe fete...si ma urasc pentru asta...
Cred ca o iubesc, felul ei timid de a fi, zambetul ei, iesit din comun, dorinta ei de a fi iubita...asa cum vreau si eu,si de fiecare data cand ma respinge vreau mai mult, vreau sa o dobor, sa-i arat ca eu usnt la putere, si cand vad ca o fac sa sufar, fug ca un las....
   Dar acest Teo, imi da batai de cap, de ce am senzatia ca el a facut-o sa sufere enorm, uneori cand ma uit in ochii ei vad o tristete de neinchipuit, ceva este mort in ea...
A coborat la micul dejun, ochii ei erau plansi, ma uitasem fugitiv, incercand sa par indiferent. Ea nu se uita la mine, ca in alte dati, era pierdut in propriile ei ganduri.
 Atunci mi-a trecut prin cap o idee, stiu ca ei ii place sa citeasca, carti fantasy si de dragoste...
Am fugit in camera mea si ma uitam prin portofel sa vad cati bani am....M-am imbracat repede, si am fugit spre librarie.
 Era deschis, acuma, trebuia sa ma uit atent printre carti si sa vad,care i-ar putea place...Gasisem, Jurnalele vampirilor...stiam de ele de la fostele mele colege, fiind innebunit dupa carti de dragoste cu vampiri.
 Cand am ajuns acasa, parintii mei plecasera, mi-am gasit verioasa rasfoind o carte din biblioteca noastra.
 -Ai gasit ceva interesant? am intrebat-o eu, sperand sa-mi spuna macar un cuvant.
 -Nu, mi-a spus ea incet, toate sunt despre filozofie, medicina, chimie, boli ale organismului...etc etc... nimic de dragoste...
  Atunci m-am dus langa ea, si i-am intins punga de cadou. Se uita la mine neinteresata.
 -Daca ai chef de glume proaste, mai bine o lasi balta, imi trantise ea aceste vorbe in fata.
Nu i-am mai spus nimica, am lasat cadoul la picioarele ei ,si am plecat la mine in camera.
-Daca ai nevoie de mine, sunt in camera mea...am spus eu urcand scarile.
 -Nici moarta, nu voi avea nevoie de tine, imi raspunse ea.
Ma bufnise rasul, nici o fata nu-mi spusese asa ceva, mai ales daca ii faceam un cadou.
Am adormit, vreo 4 ore. Cand am coborat sa inot, ea era langa piscina, statea cu picioarele in apa, si citea din cartile pe care i le daruisem...
 Era atat de frumoasa si parea atat de sensibila, incat inima mi se inmuiase, sarisem in apa, dar nu se clintise.
Peste cateva minute, si ridicase, si puse cartea pe chaise longue, venise si ea in piscina.
 -Mersi, spuse ea rosind.
 Atunci m-am indreptat spre ea, si am luat-o in brate.
 O iubeam...si vroiam sa fie a mea...trup si suflet...vroiam sa aflu mai multe despre ea...era o enigma pentru mine...

Jurnal- cap 29

  "Mda, prin urmare, comportamentul lui Andy, este ciudat, cand ma saruta, cand se comporta de parca nu se intampla nimica intre noi doi.
  Azi l-am vazut cu o alta fata, ieri cu o alta fata, varul meu este un afemeiat incurabil.
  M-am intins pe chaise longue, vroiam cat de cat sa ma bronzez,eram prea alba, aveam jurnalul langa mine, doream sa scriu fiecare amintire cu Teo, ca dupa aceia sa trec mai departe, sa le uit, chiar daca doream asta, intr-un fel tot vroiam sa-mi aduc aminte de ele peste ani, vroiam sa scriu despre experienta mea privind  prima mea dragoste.
 Dar am adormit.
Simtisem ca era cineva langa mine, iar cand am deschis ochii Andy citea din jurnalul meu. Atunci m-am ridicat brusc si i l-am luat, eram furioasa la culme, el....este un asa nesimtit...
- Cine te crezi sa-mi invadezi viata personala? am spus eu furioasa.
 -Pana mea, era acolo, si plus ca m-a tentat sa vad cum esti tu cu adevarat...nu trebuie sa tipi la mine.
 -Nu trebuie sa tip? am spus eu sarcastica. Tu ai habar ce ai facut? Normal ca nu, un asa infect ca tine, nu poate intelege nimica, mai ales cand vine vorba despre trecutul unei fete. Fiindca tu esti decat un playboy...atata tot!
Am plecat, nu mai aveam chef sa-i vad moaca, nu-mi venea sa cred ce a facut, putin imi pasa mie ce dracu a putut citi, dar...gestul acesta m-a dezamagit complet, stiam ca este un nemernic, dar a depasit limita...
 Am stat in camera mea toata ziua, nu coborasem la masa, pe motiv ca imi este somn, si vreau sa dorm. Pur si simplu mi-am mintit matusa, imi este rusine, ea nu merita sa fie mintita...
  Era 12 noaptea, atunci usa s-a deschis incet. M-am ridicat in coate si am incercat sa vad cine intrase, era varul meu.
M-am intors cu spatele la el ,cand se asezase pe marginea patului, aproape de fata mea.
 -Uite, incerca el sa spun, imi pare rau, stiu ca am facut o prostie enorma, faza este ca eu nu sunt genul de persoana care sa-si bage nasul in lucrurile altora...
 -Atunci de ce ai citit am spus eu ridicandu-am iar in coate, si uitandu-ma in ochii lui, nu realizasem ca distanta dintre noi se micsorase.
- Pentru ca, vreau sa aflu totul despre tine..e greu de explicat in cuvinte...
-Atunci de ce nu m-ai intrebat!
 -Pentru ca tu niciodata nu spui nimica, in afara de  "nu conteaza, nu te priveste, ce-ti pasa tie".
 -Ma rog, se pare ca ma cunosti cat de cat, daca ai retinut aceste amanunte.
- Esti de groaza...spuse el zambind... singura fata care mi se opune, si mai este si incapatanata ca un catar.
 -Pleaca, am spus rece, nu mai am chef sa-ti vad fata.
A inceput sa rada.
Se ridica si cand dadu sa plece, sari peste mine, ridicandu-mi mainile deasupra capului si blocandu-mi picioarele.
 -Da-te jos, daca nu tip!
-Tipa,spuse el,haide strica-i noaptea mamei mele, si a tatei.
"Nu puteam face una ca asta, asa ca am tacut, si ma uitam urat la el"
- Ce ascultatoare ai devenit, bun asa, stii ca in acest moment pot sa fac ce vreau cu tine.
 -Hai incearca, daca vrei sa mori! l-am amenintat eu.
 -Asta imi place la tine.
 Si ma saruta.
-Atat pentru azi, spuse el zambind, cam malefic.
Am ramas singura in camera, m-a bufnit plansul, imi doream in acest moment, sa fie Teo, sa ma protejeze, il vreau inapoi....

Jurnal- cap 28

    Pur si simplu doream sa evadez. Simplul fapt ca-l vedeam in fiecare zi ma facea sa tremur de emotii, trecuse o saptamana de la acel incident, si simteam uneori cum ma urmarea cu privirea cand treceam pe langa el. Era imprevizibil. De la acel sarut, practic inofensiv, lasa o gramada de semnificatii: 1. ma place si vrea sa fie cu mine;
2. pur si simplu vrea sa ma seduca, ca sa-si indeplineasca planul;
3. poate ca vrea si eu sa-l sarut la randul meu;
4. nici eu nu stiu care este...dar in fiinta mea chiar doresc sa-l sarut...dar la naiba...este varul meu....
 
Seara, am stat toata ziua la piscina, cu Andy, si cu prietenii lui, fix acele persoane care erau si cand am venit eu in Tulcea, si chiar si acele fete. Da, erau vadit curioase sa vada cum este la el in casa, imi dadusem seama ca el nu le invitase niciodata. Cei doi prieteni ai lui se numeau : Vlad si Cristi, si ei erau dragutei, dar Andy era cel mai bun dintre ei, iar cele trei fete: Crisitna, era mica si bruneta, avea fata rotunda si breton drept la al meu, nu i se potrivea deloc, cea de a doua se numea Andreea, avea parul scurt si roscat, si ochii ei erau caprui,din cate am observat era ceva mai tacuta, si atunci cand se uita la Andy zambea foarte frumos, pare genul de fata visatoare, iar cealalta, mi se parea cam usuratica, adica, se numea Amalia, si era blonda, imi placea parul ei, era voluminos, si ca sa aduc argumente pentru ideea mea, mereu se punea in bratele lui Andy si acesta uneori o mai pipaia, si chiar pe sani. Deci parasuta...

   Vorbeam mai mult cu Vlad, si cu Andreea, erau mai de gasca, si Andreea era fata cu bun simt, si din cate mi-a spus cand am fost impreuna la bucatarie ca sa aducem suc si fructe, ea il place cu adevarat pe Andy, chiar daca el este un afemeiat si frange inima multor fete, ea nu si-l poate scoate din cap.
  - Nu cred ca el a fost indragostit in viata lui, spuse Andreea incet.
 -Nici, dupa felul in care se comporta, iti dai seama ca el considera fetele niste jucarii....ce porc...am spus eu in cele din urma.
 Apoi, am inceput amandoua sa radem.
 Ne-am imprietenit repede, ce dragut, aveam in orasul asta o prietena, dar nu vreau sa dau in vileag totul despre mine, mai bine aflu totul despre ea, si dupa aceia  data terenul este solid, o s-o las sa ma cunoasca mai bine.
  Se facuse 6, iar "dragul meu verisor" disparuse cu Amalia de o jumatate de ora.
  -Mah, eu sunt sigur ce fac aia doi, in acest moment, spuse Cristi zambindu-i lui Vlad, de parca se intelegeau din priviri. Nu a fost greu sa-mi dau seama, si nici celorlalte fete.
 OMG, chiar nu-mi vine sa cred...
 Dupa ce ai iesit, noi deja ne imbracasem ca sa iesim in oras, iar eu nu aveam pereche, ce naspa, dar Vlad se oferise sa stea mai mult in preajma mea, si dupa felul grijuliu si privitul des, zambitul incercari de a ma atine pe maine sau pe umeri, mi-am dat seama ca ma place. Dar mie nu-mi place de el, o sa-l refuz, o sa-i frang inima, si de data aceasta chiar nu vreau sa fac asta, mi se pare un baiat bun, nu idiot si nemernic ca varul meu, chiar ma mir cum de sunt prieteni.
 Seara...de fapt noaptea...era 1 jumate, ne-am despartit, noi mergeam spre E3, iar eu spre Monument, este acolo un cartier, mda..cam dubios si cam departe.
Nu scoteam nici o vorba, mergeam amandoi pe faleza, stiam ca ocolim, dar nu-mi pasa.
 Atunci Andy ma lua de mana, iar eu ca reactie l-am respins. Se uita la mine uimit, dar dupa aceia a inteles.
  -Imi dau seama ce crezi despre mine, ca sunt un afemeiat afurist, si ca-mi bat joc de fete, nu?
  -Ai ghicit, am spus eu pe un ton sarcastic.
 -Macar, lasa-ma sa te iau de mana, a spus acesta, pe un alt ton, pe o alta voce, ceva mai suava, niciodata nu il auzisem.

  -Fie...am spus dand din umeri.
 Cand i-am atins pielea, m-au trecut niste fiori.
Ne-am tinut de mana pana in fata dormitorului meu, aici m-a sarutat pe buze, iar mana lui ma mangaia usor pe mijloc, dupa aceia a dus-o putin mai jos, ca sa-mi atinga "fundul".
 -Mana, am marait eu, dupa care l-am dat la o parte si am intrat in camera.
Ma bufnise rasul, eram fericita, de ce naiba... dar incepe sa-mi placa de el....dar nu trebuie sa-i arat asta..nu vreau...


    

Jurnal- cap 27

   Ma simteam ciudat, de parca ei nu doreau sa fiu acolo, ca sa nu-l iau pe Andy, ce ciudati, sunt atat de disperati de acest tip, varul meu, de parca ar fi aerul pentru ei, ma rog, mai multe pentru acele fete, care se uitau la mine cu o vadita invidie, intr-un fel le inteleg,daca eram in locul unei dintre acele fete, as fi comentant cu siguranta...cine nu si-ar dori sa aibe un asa var dragut...
   M-am dus pre Andy si i-am soptit ca pot merge si singura, doar sa-mi dea adresa...
  -Nu, a spus el privindu-ma direct in ochi, mai bine te duc eu, este responsabilitatea mea, in cele din urma...
Am plecat impreuna, ne-am intors in autogara, la cativa metri de ea, era o statie de taxiuri. A stat langa mine in taxi, inima mea incepea sa bata, ce naiba, nu puteam sa simt aceste lucruri pentru el, este varul meu, la urma urmei.
   Deci, nu-mi venea sa cred cat de frumoasa putea fi casa in care locuia, trecusem din nou pe langa acea scoala, dar am mers pe o strada numita Campului, si chiar acolo statea, era foarte mare, pur si simplu geniala, plus ca avea si piscina, ceea ce noi nu aveam.
  -Buna, Tara, spuse matusa mea, pe care o stiam numai din poze, era plinuta, si foarte draguta, avea parul lung si cret, saten deschis, iar ochii ii avea verzi, totusi era un verde iesit din comun, atunci cand era la lumina ochii ei deveneau putin cam albastri, o combinatie de albastru cu verde, cand era la loc ferit de lumina, verdele se combina cu griul, ceva iesit din comun.
      Ma luase in brate, la fel si unchiul meu, spunandu-mi cat de mare ai crescut si tot felul de chestii, asa cum sunt obisnuiti adultii sa spuna.
  - Trebuie sa-ti fie foame, hai sa mananci ceva bun...spuse matusa mea.
 Am mancat, am facut un dus, si m-am pus in pat, ce dragut, au facut o camera pentru mine, si patul este destul de confortabil, la fel ca cel din camera mea.
  M-am trezit dimineata, era 6, nu-mi vine sa cred, am coborat in bucatarie, era matusa mea acolo.
  -Buna dimineata.
 -Buna dimineata, draga mea, uite ti-am pregatit micul dejun.
 Erau foarte cumsecade.
Ma uitam de jur imprejur, ceva lipsea sau mai bine zis lipsea cineva.
 -Daca te gandesti la Andy, el doarme, a venit foarte tarziu aseara, de fapt a venit la 5.
"Woow."
M-am dus dupa aceia in camera mea, mi-am desfacut bagajele si mi-am aranjat hainele in dulap, nu am luat nici o carte cu mine, decat jurnalul meu, si laptop-ul, fara el parca nu pot trai.
  Era 9, m-am dus la baie, nu ma simteam prea bine.
M-am spalat pe fata, si ma uitam in oglinda: "Acest trup a iubit si suferit, iar acuma, este mort, pur si simplu mort."
  Am plecat sa ma plimb, orasul este mic, asa ca nu ma pot rataci,deja stiu numele strazii si numarul, iar daca este sa ma ratacesc, o sa vin cu un taxi.
  Am ramas uimita, era atat de dragut, nu era acea aglomeratie insuportabila, m-am dus prin librarii, prin Piata Civica, trebuia sa-mi fi luat si eu rolele.
 Am ajuns acasa cam pe la 4.
 Atunci m-am intins in pat, franta de oboseala. Andy venise la mine in camera si se puse pe marginea patului, si se apleca peste mine, fata lui fiind la cativa mm de a mea.
 -Ce s-a intamplat? am spus eu rece.
-Nimic, eram doar curios cum poate reactiona verisoara mea, cand voi face asta.
 Si ma saruta.
 L-am impins si l-am plesnit, dar inima mea batea cu putere.
 -Ce tare, deci esti una din acele tipe care se lasa greu, spus el zambind si atungandu-si obrazul lovit, nici o tipa nu a indraznit sa ma loveasca si nici sa ma respinga.. O sa te fac sa ma doresti, si nu-mi pasa ca suntem veri.
  Nu am putut sa-i spun matusii mele ce s-a intamplat intre noi, imi era teama, sa nu reactioneze in favoarea lui, sa nu creada ca sunt o usuratica si ca ma dau la el, la drept vorbind si-ar crede fiul decat o nepoata, asa ca voi ripost impotriva acestui filfizon, care la inceput fusese asa ce dragut cu mine...

Jurnal- cap 26

   M-am apucase de mana, m-am uitat la el furioasa.
  - Cu ce drept ma atingi, am spus eu printre dinti, suna mai mult a sasait.
   -Nu pleca, a spus el privindu-ma direct in ochi, nu vreau sa fiu singur...
 - Poftim? Uite, dute la prietena ta, ea poate sa-ti tin companie cat vei dori, nu ma face sa-mi pierd vremea cu tine...
  - Tara, inca te iubesc, si recunosc, am fost un nemernic, vreau sa-mi indrept greseala, macar acum, cand nu este prea tarziu...
 -Teo, este deja prea tarziu...
 M-am desprins din stransoarea lui, si am rupt-o la fuga. Ma bufnise plansul pe drum, plangeam si alergam in acelasi timp, cat de mult dorea sa-i spun " te iert, si eu te iubesc, daca ai sti cat de mult mi-ai lipsit, de ce ai fost prost si mi-ai dat cu piciorul....de ce ai facut una ca asta??"
 M-am uitat in urma, se vedea ca inca era acolo, statea jos, ma oprisem putin, ca sa-mi trag rasuflarea, m-am razgandit, imi voi asculta inima si de data asta... M-am intors la el, statea cu fruntea pe genunchi, m-am aplecat si i-am atins parul, isi ridicase brusc fruntea, si atunci l-am sarutat.
 - Si eu te iubesc, i-am spus printre lacrimi, dar cum ti-am mai spus este prea tarziu, de maine voi pleca... Adio...
 De data asta am plecat, fara sa mai prevesc in spate, stiind ca nu va veni dupa mine, trecutul este trecut, nu pot sterge nimic cu buretele, asa ca le voi indeparta, acele amintiri placute si dureroase in acelasi timp.

  Ma simteam ciudat, plecam pentru prima oara singura, in cealalta parte a tarii, un loc necunoscut plin cu necunoscuti. Aerul rece de dimineata l-am simtit pana in maduva spinarii, era frig, si eu ma imbracasem cu o pereche de pantaloni scurti, un tricou lung, si un hanorac, lung si el, mi-am prins parul intr-un coc, dar cateva fire rebele, erau afara. Mi-am luat adio de la ai mei, iar mama mi-a spus, ca ei ma vor astepta la autogara, de fapt, varul meu, pe care eu nu-l cunosc, dar ea a spus ca ei ma stiu, pentru ca le-a trimis poze cu mine, in fiecare an, fara sa stiu macar.
 Autocar a pornit, ma bucur ca mi-am luat ramas bun de la Arco, chiar o sa-mi lipseasca. Ma simt precum Columb, ma intredpt spre un loc necunoscut, dar si cunoscut.
    Pana la Tulcea sunt 687 km, in 8 ore si 15 min, teoretic voi fi acolo, practic, nu sunt sigura, plus opriri si alte lucruri, mda, vreo 9 max 10 ore, depinde si de sofer, si pe ce ruta o apuca. Ma rog, cel mai important este sa ajung acolo. Am plecat de acasa la 5 dimineata, voi ajunge cam pe la 3-4, plus intarzieri, nu prea este minunat. Plus ca trebuie sa ma opresc la Bucuresti pentru a lua alt autocar, microbuz, ce o fi. Deci pe la 6 seara voi fi pe acolo.
   Drumul era obositor, noroc ca aveam mp3-ul la mine, deci nu ma plictiseam absolut deloc.
 Intr-un final, am ajuns in orasul Tulcea, cat de mic este, eram la Peco, microbuzul a virat la stanga, am vazut ca au si Kaufland, chiar dragut, am trecut pe langa o scoala, wow, ei chiar au multi copaci in jurul scolilor, si in sfarsit am ajuns la autogara.
  Ma uitam la toti ca la felul 14, nu vedeam pe nimeni, care sa mi se para ca este varul meu, mama mi l-a descris, si ca este si de varsta mea. Deci numai batrani si adulti, si copii mici. Nici urma de varul meu.
Mda, m-am dus si m-am asezat pe banca, in dreapta mea, era un hotel, si in spatele meu era faleza, wow acuma pot sa vad Dunarea. Am uitat si de var si de tot, mi-am luat geanta si m-am dus sa privesc Dunarea, este minunata...

   -Buna, a spus o voce din spatele meu. M-am intors brusc.
  - Eu sunt verisorul tau, Andy.
  -Buna, eu sunt Tara.
" Omg, deci este atat de dragut, nu-mi vine sa cred ca am rude asa de frumoase...simt ca ma topesc..."
 - Eu sunt cu niste prieteni, asa ca vei sta cu mine ceva timp, si dupa aceia vom merge acasa, asta daca nu esti obosita.
 Am negat din cap.
  - Ok, da-mi geanta ta. Si mi-a luat-o din mana, fara sa astept raspunsul meu.
  Era cu vreo doi prieteni, si ei erau draguti, adica asa mi se pareau mie, si am vazut ca mai veneau si niste fete.
 -Uite, eu nu cunosc pe nimeni, si m-as simti cam naspa, daca este spune-mi adresa, si ma voi duce cu un taxi.
   - Ah, lasa...mai bine mergem amandoi acasa, stai sa-i anunt.
 -Hei, eu ma duc acasa, ca sa-mi duc verisoara, deci ne vedem mai pe seara...dadu mana cu cei doi, si le pupa pe obraz pe cele 3 fete, deci, toti se uitau la mine, ca la nu stiu ce specimen ciudat....
  Ce se va intampla dupa aceia?

Jurnal- cap 25

      Am luat bacul cu 9,50... ma simt atat de relaxata, am scapat de ceva care ma chinuise un an intreg. Acum, ma gandesc ce as vrea sa fac cu viata mea, inca ma mai gandesc la Teo, inca il mai iubesc, dar nu ii voi mai da inca o sansa, am si eu mandria mea....Am fost anuntata de parintii mei ca imi voi petrece vacanta in Dobrogea, mai exact, la rudele din partea mamei, care locuiesc in Tulcea. Niciodata nu am fost acolo, stiu ca am bunici, matusi, unchi, veri, pe care eu nu i-am vazut niciodata, si nici nu am avut vreun contact cu ei, nici mess, nici scrisori....Azi este sambata, luni voi pleca, sunt fericita, am ocazia sa schimb mediul, sa cunosc alti oameni, alte mentalitati, si ma bucur ca eu nu am nici un accent, exact ca cei din Dobrogea....
        Duminica
    Ma plictisesc, nu am luat legatura cu nimeni, vreau sa plec fara sa stie prietenii mei, nici macar Alessya, vreau sa las o urma de mister... Dar tot ma simt singura, vreau sa fii langa mine, chiar te vreau, te voi ierta, indiferent de pacat...tot ce-ti cer este sa fii langa mine, nu-ti cer sa ma saruti nonstop, sa ma tii mereu de mana, sa-mi faci de fiecare data cadouri, nu-ti cer mult, doar sa fii langa mine, macar o imbratisare, ca moralul meu sa nu mai fie la pamant, sa simt...macar sa simt...macar sa ma minti, spunandu-mi ca ma iubesti, macar sa simt ca sunt iubita...Nu cred ca voi afla ce inseamna dragostea, credeam ca stiam, ca o descoperisem, dar ma inselasem, ceea ce simteam pentru tine, nici macar nu o pot exprima prin cuvinte, dar am fost capabila sa-ti spun te iubesc, si ma simteam mandra cand iti spuneam asta, crezand ca deja am descoperit ceea ce multi nu au facut...Vreau sa vii in acest moment sa-mi spui cat de mult iti pare rau, si ca m-ai iubit, indiferent de circumstante...dar stiu ca nu se va intampla...stiu..pentru ca te cunosc...stiu ca esti indiferent, mai ales cand vine vorba de mine, si ma doare numai cand ma gandesc la acest lucru...pentru ca am fost atata timp cu un farsor, cu un tip care juca mereu teatru...un bun actor, care nu si-a deschis niciodata sufletul cu adevarat asa cum am facut eu cu tine, ti-am dat tot ce am avut...si nu-ti cer mult in schimb....doar o ora de iubire... atata tot...

     Mi-am facut bagajele, si am dat peste cutia de la tine, in forma de inima unde imi pot pune toate bratarile, cerceii, si alte mici nebunii... Mi-au curs lacrimile, fara sa-mi dau seama...

Este seara, am stat toata ziua in fata peretelui cu pensula in mana pictand, imi place sa fac acest lucru cand sunt condusa de sentimente... M-am incaltat repede, mi-am pus tenisii prafuiti, ma rog, nu sunt prafuiti, dar sunt putin cam vechi...deci tot prafuiti raman, mi-am pus castile in urechi, si am plecat sa ma plimb putin, vroiam sa-mi mai vad liceul, macar pentru ultima oara, vroiam sa-mi aduc aminte cum m-am simtit cand am venit pentru prima oara, vreau sa simt din nou acest lucru...
       Mergeam incet, si ma uitam absent in jurul meu, mintea mea fiind ocupata cu vechi amintiri, si auzul cu melodia mea preferata. Nu mi-am dat seama ca deja am ajuns pe strada lui Teo, si in fata portii lui era el, si cu prietena lui, din cate se pare se cearta..."Nu te uita" imi spunea, nu vreau sa atrag atentia...dar fix asta am si facut, amandoi au intors capetele spre mine, iar eu nu m-am putut abtine si i-am privit in ochi, prima data pe ea, avea ochii rosii, iar dupa aceea pe el, citeam o tristete adanca, si suferea...intr-un fel ma simteam foarte bucuroasa ca macar si el sufera, dar poate nu din cauza mea, dar macar sa sufere, sa vada si el cum este, ai senzatia ca o sa-ti cada cerul in cap, nu-ti mai pasa de nimic si de nimeni, vrei sa dai cu piciorul la toate lucrurile pentru care ai muncit, spunand pru si simplu "nu-mi pasa" , si tot ce vrei este sa fii singur, sa stai departe, in gandurile tale, singur, si sa analizezi orice miscare pe care ai facut-o in trecut, gandindu-te daca este bine sau nu... Am trecut mai departe,mai aveam ceva de mers pana la scoala. Totul era pustiu pentru mine, chiar daca erau inca oameni pe strada...Ma simteam intr-un pustiu imens, si nu puteam cere ajutor, nici daca as fi tipat cat m-ar fi tinut plamanii.....
  Am ajuns, cat de enorma mi se pare acum cladirea, exact asa cum mi s-a parut si in trecut, imi vine sa plang, dar nu mai pot, lacrimile mele au secat, cu mult timp in urma, nu mai pot plange, nici macar o lacrima, mi-am promis ca nu voi mai plange, este injositor, dau dovada de slabiciune.
   - O sa pleci...spuse o voce din spatele meu.
 M-am intors, eram rece, era Teo, trebuia sa ma comport rece, stiu ca merita, stiu ca nu ma merita.
   -Da, am spus sec.
   - Ne vom mai vedea?
  -De ce ti-ar pasa?
  - Imi pasa, mi se pare normal sa-mi pese...pentru ca de abea acuma am realizat cat de mult te-ai sacrificat pentru mine, si cat de mult ai tinut la mine, iar eu nu am apreciat asta...
  -Prea tarziu, am spus incet, dar ma bucur ca ti-a dat seama... nu ne vom mai vedea, ca sa-ti raspund si la intrebare, maine plec la Tulcea, la niste rude, stau toata vara, ma voi intoarce in septembrie ca sa-mi iau lucrurile, sa fac putina pregatire, si voi pleca la Iasi, acolo fac medicina...
   - Tara, spuse el incet si se apropie de mine, simteam cum ma cuprind fiorii.
  Ma luase in brate, si isi cufunda fata in parul meu.
 - Mirosul tau este de nedescris...spuse el incet la ureche, eu am stat ca o piatra. Daca il acceptam acuma, se va comporta din nou ca inainte, cred...
 M-am desprins de el.
  -Trebuie sa plec, este tarziu, am spus, si maine ma trezesc foarte de dimineata.... Ne mai vedem...

Jurnal- cap 24

   Am oprit masina in fata casei lui. I-am spus sa coboare, l-am privit in ochi cand i-am spus aceste vorbe, ma durea atat de tare ca il goneam, fiinta din mine tipa sa nu-l gonesc sa-l tin cat mai mult posibil, pentru ca ma face sa simt ca traiesc...el este oxigenul pentu mine.
    - Nu vreau sa fiu complicele tau in aceasta situatie, care nici macar nu ma priveste, plus ca nu am nimic de castigat...sau de pierdut...cel mai bine...Teo... mi s-a pus un nod in gat cand i-am pronuntat numele... Mai bine ati discuta cu parintii despre asta...si ai tai si ai fetei, eu nu vreau sa-i ranesc...ma refer la parinti, putin imi pasa de cei din jurul meu. Dar parintii tai sunt oameni cumsecade, si foarte generosi. Mi s-ar frange sufletul daca i-as dezamagi si in cele din urma m-ar ura...
   I- am scris pe o foaie adresa mea si numarul meu de telefon.
  - Cauta-ma cand se rezolva treaba, pana nu va fi prea tarziu.
Am plecat, nu m-am uitat in urma, pentru ca m-ar fi bufnit plansul, dar simteam cum ochii mei incep sa ma usture...M-am intors acasa...
  Totul era atat de pustiu... dar era locul meu, eu l-am creat..de ce este asa de liniste...o liniste ca de mormant...?
M-am dus si am deschis robinetul de la cada.... Simteam nevoia sa ma intind in apa fierbinte si sa ma las controlata de propriile ganduri si sentimente...De ce nu pot fi iubita asa cum doresc eu...
     " Dupa incidentul cu Dragos, ma simteam cel mia stupid, si pentru ca lipsisem de la scoala...dar ce-mi pasa in acest moment... Imi doresc sa am probleme cu inima.. sa stiu ca daca am emotii, as putea sa mor, daca ar bate prea tare...as vrea sa se opreasca...Nu mai suport...Nu am fost o saptamana la scoala, ma simteam atat de rau incat gandul ca voi avea sa cobor din pat ma inspaimanta.
     Duminica seara, venise Teo, mama il chemase, stiam ca venise de la multe ori, dar nu vroiam sa-l primesc in camera, si ii spuneam sa plece. Dar nu pleca, statea ore intregi la usa...asteptandu-ma. Sunt o nemernica...
   Intrase in camera, fara sa-mi dau seama, stateam si priveam cerul, care inca nu se intunecase, era atat de frumos, incat mirosul de vara, ma facea sa zambesc si sa ma simt fericita, gandindu-ma ca nu se stie cand voi pierde aceste lucruri, si vreau sa profit de ele in aceste moment. Nu l-am simtit cand intrase, venise incet, eu fiind pierdut in ganduri, i-am simtit doar atingerea, era atat de cald, ma simteam atat de bine, si peste cateva clipe am realizat ca era el, deci nu ma parasise... Incepusem sa plang, si mi-am cerut iertare pentru comportamentul meu, intr-un fel m-a inteles, dar a spus ca si el se simteam ciudat, si mi-a explicat ca si el simtea ca mine, ca nu vroia sa ma vada, vroia sa experimteze si alte fete, si mi-a spus ca m-am inselat... Ma inselase in ziua cand noi facusem un an si 3 luni... Am ramas uimita... Acea zi era speciala...de ce a trebuit sa faca una ca asta..nu putea in alta zi...acum imi aduc bine aminte....
  Il sunasem daca ar fi vrut sa iesim, acum 2 saptamani..si mi-a spus ca nu are chef sa iasa, si el de fapt era cu altcineva..la o petrecere...
   -Vreau sa vorbim despre noi...am spus el incet,... strangandu-ma si mai tare.... Mi-am dat seama ce vroia sa spuna...
 -Vreau sa ne despartim, a spus el...
Nu am plans, nu puteam, pe moment eram prea socata.
  -Nu te merit, a continuat el, stiu ca a fost o prostie sa fim din nou impreuna, regret tot ce am facut pana acuma, plus ca este si diferenta se varsta...Iarta-ma,...asta este tot ce vreau sa-ti spun... Te iubesc ...Adio..
 si ma saruta pe buze, de parca si-ar fi luat adio pentru totdeauna de la un mort....

M-am dus la baie, pieptul ma durea...inima mea..tipa de durere...vroiam sa mor in acel moment... Atunci m-am dus in gradina si m-am asezat pe iarba..privind ultimele raze de soare, cate sunt devorate de norii intunecati...Am inceput sa plang....incet incet...nu tipam, asa cum simteam nevoia, plangeam plangeam... si imi aduceam aminte...
 La scoala m-am comportat normal, prea normal, eram eu...cea care nu simtea nimica, sufletul meu era zdrobit, il vedeam prin pauze, dar nu ne salutam, el nu ma saluta, ma simteam atat de stupid, cum a putut uita tot ce s-a intamplat intre noi, iar atunci am vazut ca el era cu alta fata, o colega de clasa, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, el m-a schimbat cu aia???

 Alessya stia tot, si din unele motive si ea incepuse sa se certe cu prietenul ei.... Si marti, am aflat de la ea ca s-au despartit...Venise la mine, ca sa facem impreuna proiectul la chimie, am inceput sa radem, dupa care, am inceput sa plangem...Chiar ii iubeam pe acei baieti, ei fiind primele si adevaratele noastre iubiri.
   Vineri, se incheie anul scolar, pentru cei de clasa a XII-a...

Jurnal- cap 23

   " Imi vine sa plang, nici nu stiu din ce motiv... ma simt atat de parasita, iar atunci cand incerc sa-l sun ceva imi spune sa ma opresc... el nu ma suna, eu am fost mereu cea care l-a sunat, cea care l-a cautat, vreau macar sa imi dea un simplu mesaj, sa stiu ca ii pasa de mine si nu m-a uitat.
       Voi lua vacanta ceva mai devreme, si voi avea o pregatire continua pentru bac. Nu o sa ne mai putem vedea, o sa-mi lipseasca acele zile cand stateam impreuna in curtea scolii, acei colegi, acele clase, nu vreau sa plec, vreau sa raman la aceasta varsta...Nu vreau sa devin adult...Chiar nu vreau...
    Cat de mult las de la mine, el de ce nu poate face asa?
   Dimineata cand m-am trezit, nu aveam nici un chef sa merg la scoala, vroiam sa stau toata ziua in camera mea...acolo singura, uitata de lume, si in adancul sufletului meu vreau sa vina cineva sa-mi spuna: "hai afara! de ce stai aici? Hai macar sa stam impreuna". Nici Alessya nu mai are timp sa treaca pe la mine...nu mai am timp nici macar de mine, am slabit ingrozitor, nu mai  nici orele de somn...putin imi pasa in acest moment de mine.
Afara incepe sa ploua, nu vreau sa ies deloc din casa, imi este sila de tot ce este in jurul meu, nu vreau sa fiu vazut de lume si nici eu pe ei, nu mai am acea buna dispozitie, acel sentiment care ma facea sa zambesc chiar si necunoscutilor, acel fel de a fi al meu, acea eu care si din privire ii subestimam pe cei din jur. In acest moment sunt doar o epava.. Oare ce sunt eu pentru tine, Teo? Ma simt atat de ciudat, am senzatia ca tu doar te-ai folosit de mine, am inceput din nou sa plang. Mama m-a vazut in ce stare eram si a sunat la scoala sa spuna ca nu pot veni din motive medicale. Tata nu era acasa, asa ca ea a fost dadaca mea. I-am spus aproximativ tot ce avea pe suflet, excluzand capitolul "Teo".

         Chiar daca ar fi sa ne despartim, eu nu te voi uita, no matter what...i'll be there for you....
Din cauza ca nimeni nu stia ce s-a intamplat cu mine, dintre colegi, au incercat sa ma sune, inclusiv Alessya, dar nu si Teo. Nu le-am rapuns, vroiam sa fiu eu singura...tot ce doream era ca el sa ma sune....
 De fiecare data cand ma uit la telefon imi bate inima cu putere, asteptand ca telefonul sa vibreze, si sa vad ca am primit un mesaj, sau sa am un apel de la el...

Jurnal- cap 22

   M-am trezit, adormisem din nou pe carti, nu-mi vine sa cred, asa faceam si cand eram adolescenta... M-am ridicat, cu toti muschii amortiti, m-am intins putin, am facut cateva exercitii, si m-am dus sa-mi pregatesc micul dejun. In timp ce mancam stateam si ma gandeam la acel baiat care ma desenase, Dragos, nu mai auzisem nimic de el, de cand de la fuga mea, si lesinul meu, cand m-am trezit tot in acelasi loc, fiind strada pustie, imi vine sa rad cand ma gandesc ca ma verificasem daca nu mi se furase ceva, totul era in perfecta stare. El renuntase la desen, si mereu ma mustrase constiinta pe atunci ca eu eram cea de vina, dar mai tarziu aflasem ca el se mutase din oras, in Ungaria, parintii lui munceau acolo. Trist, si prin acest lucru mi-am mai pierdut inca un prieten.
  Teo nu aflase despre acel mic incident, mi se paruse demn de dispret ceea ce facusem, si imi era si foarte rusine sa-i spun, dar cu toate ca mi-as fi dorit, stiam ca puteam vorbi orice cu el, dar aveam senzatia ca dezvaluiam prea multe despre mine, ca lasam garda jos, imi era teama ca ar fi descoperit cine eram eu cu adevarat..o fiinta singuratica, o fiinta care cauata sa fie iubita, dar asa cum vroia ea, si daca era singura de prea mult timp ea venea sa caute alinare, indiferent unde... Asa sunt eu, si acuma inca, dar am ajuns la maturitate, si inca incerc sa caut alinare, dar stiu ca nu o voi gasi, decat in bratele lui Teo, deoarece el este prima mea iubire.
   M-am imbracat si am plecat la spital, iubeamacel loc, fiind singurul unde gandurile mele nu ma puteau acapara, mereu aveam ceva de facut, si acest lucru imi placea, vroiam sa ma extenuez la maxim, nu-mi pasa ce avea sa se intample mai apoi cu mine..
   13 august
  Azi, sufletul imi este distrus, o femeie de 23 de ani, a nascut un copil mort, era prima ei sarcina, si nu mai poate face acuma altii, imi era mila de ea, intelegandu-i suferinta, chiar daca nu am copii, pur si simplu inteleg durerea celorlalti. Inca nu-mi pot scoate din minte acele imagini ci pruncul mort si plin de sange din mainile mele acoperite cu manusi de plastic. Si durerea femeii, care dorea sa fi murit ea in locul copilului, ce inseamna sa te sacrifici pentru icneva din sangele tau, as vrea sa vad si eu cum este sa ai acest instinct matern, as vrea sa am si eu pentru icneva sa ma sacrific, sa ii daruiesc toarta iubirea mea, sa fiu eu cea care-l protejeaza, vreau sa am ceva al meu...
   15 august
 Este ziua lui Teo, nu am putut uita aceasta data, nici daca mi-as fi pierdut partial memoria, telefonul meu suna, era tata.
   - Tara, ai terminat munca?
   -Da, s-a intamplat ceva?
   - Vino acasa, mama ta nu se simte prea bine, vino repede...
Telefonul s-a inchis, am simtit un nod in gat.  M-am imbracat repede, am luat cheile si am plecat.
 Am ajuns acasa, in maxim o ora. Cand am intrat in curte, era o petrecere. Am ramas stupefiata. Erau toate neamurile mele acolo, si Teo cu familia lui.
   M-am uitat in ochii lui pentru o clipa. Inima mea incepea sa tresalte, dar am vazut langa el o alta femeie, aceasta venise si-l luase de mana.
  -Buna, spuse Teo, ma bucur ca ai venit. Ti-o prezint pe Ioana, viitoarea mea logodnica.
 Imi venea sa mor pe loc, in primul rand fusesem mintita de propriul meu tata, in al doilea rand fiinta pe care am iubit-o si pe care inca o mai iubesc apartine altcuiva, si in al treilea rand ma simteam ca o straina printre acei oameni care imi sunt total cunoscuti, pentru prima oara doream sa plec departe...si sa uit de tot.
   I-am felicitat, cu un zembet rece, si cu aroganta am trecut printre ceilalti, ma enervau, de ce ii interesa atat ceea ce fac eu, munca mea, viata mea personala.
    - Draga, dar tu ti-ai gasit si tu pe cineva, ca esti inca tanar, doar nu vrei sa ajungi fata batrana.
   S-a facut liniste dintr-o data.
    -Matusa, meseria mea este mai importanta decat sa-mi fac un iubit, este prea mult stres, plus ca daca este sa se intample asa ceva, sunt sigura ca dumneavoastra veti fi pe faza, fiind o femeie batrana si barfitoare.
I-am intors spatele. I-am spus tatei ca plec.

    - Dar mai stai, nici bine nu ai venit si acuma pleci?
    -Nu am timp de pierdut, am spus rece, te iubesc papa...
   -Nici macar nu i-ai spus "la multi ani" lui Teo, spuse mama...
  - I-am spus sa fie fericit cu noua lui achizitie, este si un fel de la multi ani.
   I-am pupat pe amandoi, si am plecat.
  Am simtit cum ma pironea cu privirea, dar ce-mi pasa, sufletul meu era distrus... Il vreau inapoi.
 Am ajuns in masina si m-a bufnit plansul,era si de imaginat, era destul de "mare"si trebuia in final sa-si gaseasca pe altcineva, nu sa fie visator ca si mine... o dragoste imposibila....
  - De ce ai plecat?
  - Nu ai face mai bine sa te duci la iubita ta? i-am spus eu rece, stergandu-mi repede lacrimile.
  S-a suit in masina, langa mine.
  -Hai la tine acasa, mi-a spus el suav.
  -Stii ca ceea ce faci va avea urmari grave.

   - Casatoria a fost ideea parintilor mei, si ai Ioanei, nu ne iubim, ea etse cu altcineva, si eu cu altcineva, totul este doare de fatada, le facem pe plac parintilor nostri. Ce stupid, nu? Ma luase de mana, si ma sarutase pe obraz, dupa care a incercat pe gura, dar l-am oprit, nu ca nu as fi vrut, dar nu vroiam sa fim vazuti.
   -Hai mai bine la mine.
 Si am pornit masina.

Jurnal- cap 21

  "Nu stiam ce sa mai zic, el era in fata mea, imi atingea obrazul, incet si tandru, mintea mea imi spunea "respinge-l, ai prieten, cum poti sa-i faci una ca asta lui Teo?" Dar trupul meu spunea altceva, il doream pe cel din fata mea,  la atingerea lui inima mea tresalta. Aceasta reactie am avut-o cand l-am cunoscut pentru prima data pe Teo, dar de ce se intampla acest lucru cand este Dragos. Ce-mi pasa care va fi urmatorul lucru pe care-l va face, stiu un singur lucru, Teo niciodata nu a fost gelos, uneori se comporta cu mine de parca nu-i pasa, ceva il facea sa fie sigur, ca eu voi fi mereu langa el, ca-l voi urma ca o oarba, ehh... uite ca aici se inseala amarnic. Se apleca spre mine, si imi cuprinse fata in mainile sale calde, ma saruta... Era ciudat, felul lui de a saruta, dintr-o data m-am simtit ca cea mai josnica fiinta de pe lume, acel loc care era atins numai de Teo, cel pe care il iubeam cu toata fiinta mea, era acum patat.... Nu am mai stat la curs, am plecat amandoi tinandu-ne de mana, ma durea ca facea asta, dar vroiam sa-l vad pe Teo gelos, sa vad ca-i pasa de mine, eu mereu am fost geloasa, si ii spuneam asta, iar el statea si ma privea calm, fara nici un stres... Ahhh...imi aduc aminte cand i-am spus" o data si o data tot o sa te insel, sa te vad macar pentru prima data gelos."cu m-a crezut, normal, stia ca nu voi face asta... strada era aglomerata, iar Dragos, ma tinea si mai strans de mana...
  Trebuia sa plec, aveam senzatia ca toata lumea se uita la mine, si ma acuzau pentru ceea ce am facut si inca faceam.... si totusi ei nu stiau nimic despre acest lucru.... M-am desprins de el si am fugit..imi venea sa plang...
 si tot fugeam...simteam cum respiratia mea se opreste..am simtit o durere im piept...dupa care..nu am mai simtit nimica....totul se intunecase...

Jurnal- cap 20

       "Prin jurnal, gasisem un portret, facut de un coleg de la cursul de desen
, stiam ca acel baiat ma place, is imi parea rau ca nu puteam sa-i rapsund la sentimente, era foarte dragut, si se comporta frumos cu mine, dar i-am spus ca nu pot sa-l privesc ca pe un viitor iubit, deoarece am unul, si el pentru mine este doar un simplu prieten.
   De la calatoria facuta la tara, Teo se purta mai frumos cu mine, din cate am observat, el credea ca m-am plictisit din nou, dar nu este adevarat, doar ca..este greu de explicat in cuvinte, marea mea problema, nu am mai facut dragoste, nu ne-am mai sarutat, mergeam pe strada ca doi amici, nu ne mai tineam de mana.
   Venise in acea marti la mine acasa, spunea ca se plictisea acasa, si dorea sa facem temele impreuna, am acceptat. Parintii mei nu erau acasa, eram obisnuita sa fiu singura. Dupa teme, care pentru prima data, nu s-au sfarsit brusc, urmata apoi de sarutari si imbratisari, el a plecat. Fara sa ma sarute...

    Stateam in pragul usii si il priveam cum inchide poarta, si raman singura, din nou... Nu m-am dus dupa el, inima mea dorea sa alerge dupa el, sa-l aduca inapoi, si fie mereu langa mine, dar ratiunea mea, spunea,NU, "nu este singurul baiat, ai si tu demnitate, de fiecare data tu te-ai intors dupa el, tu alergai sa-l aduci inapoi...de data asta poate sa vina el, daca te iubeste asa cum spune.."
 M-am dus sa ma imbrac si am plecat la cursul de desen. Chiar doream sa-l vad pe Dragos, doream sa-l fac gelos pe Teo, chiar daca el nu m-ar fi vazut, dar in mintea mea era chipul lui, vazndu-ma cu Dragos, tinandu-ne de mana, sau stand amandoi pe banca vorbind inflacarat, de parca am fi fost un cuplu...
Am ajuns, nu eram nimeni in sala, dar pe banca lui Dragos, era un bloc gros, din curiozitate l-am deschis, stiam ca era foarte bun la desen, si facea asta din placere, el, ca si mine, desena atunci cand simtea. Se lasa controlat de sentimente, creand arta. Am ramas uimita, avea schite cu mine, cu ipostazele mele, privita din toate partile, m-am speriat, de parca era un fel de obsedat, dar dupa c emi-a disparut aceasta senzatie, am inceput sa ma amuz, se pare ca cineva chiar ma iubea, si a fost in stare sa-mi spuna acest lucru, stiind ca-l voi respinge, si ma pastra ca pe o amintire, o iubire neimplinita... Am inceput sa rasfoiesc desenele...

Stiu acest desen, dar nu credeam ca el a fost cel care l-a facut. Era la o expozitie, in aceasta institutie, pentru a arata care este cel mai bun la desen. Iar eu fusesem fara sa vreau modelul.

 

Toate erau neterminate. Am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. M-am intors repede. Era Dragos...

 iar in mana mea era un desen in care eram eu si el...

Jurnal- cap 19

   " Cat de frumoasa poate fi singuratatea, dar si iubirea, de ce nu poate fi un echilibru intre ele? Mereu mi-am pus aceasta intrebare pe langa alte mii de intrebari, care mereu sunt fara raspuns, oare marii intelectuali isi puneau asemenea intrebari? Si totusi, de ce se termina, uneori asa de brusc, alteori din cauza plictiselii?

  De ce iubim? Si daca nu iubim dorim sa descoperim cum este sa iubesti. Eu mereu am incercat sa vad cum este sa iubesti, multi spun ca nu poti sa mananci , ai fluturi in stomac cand vezi persoana pe care o placi sau cand te gandesti la ea, esti mereu visator, si vulnerabil in preajma ei. Mie nu mi s-a intampla asa, adica, la inceput cand nu stiam nimica despre Teo, da simteam acei fluturi in stomac, si mereu eram fermecata de el, era o enigma pentru mine, doream sa aflu cum il cheama, sa stiu tot despre el, dar cand l-am cunoscut, tot farmecul a disparut, mai bine, nu eram impreuna, si el ar fi ramas idealul meu in iubire, sau ceva de genul acesta, ar fi fost o iubire neimplinita, o iubire, cum multe fete din trecut visau, si chiar daca nu erau iubite de cei pe care ele ii iubeau, tot ei ramaneau in sufletul lor pentru totdeauna, si chiar in cazul in care s-ar fi casatorit cu alti barbati, tot acei luciferi ai iubirii ramaneau in sufletul lor, bantuindu-l facandu-l sa tresara, la cea mai mica privire. Si asa femeile ajung sa aiba amanti, chiar pe cei pe care ii iubesc, sau nu. Femeia mereu va fi o enigma pentru barbat, chiar daca ei spun " te cunosc foarte bine, si stiu cum reactionezi" de fapt ei nu au habar cum poate fi o femeie, este invers procesul, ei spun " tu nu ma cunosti absolut deloc" dar noi stim cum sunteti voi, chiar daca nu vreti sa recunoasteti, poate la inceput nu, dar cu timpul ajungem sa va stim mai bine decat va stiti voi insiva, ce trist, nu? Femeile, doresc ca persoana iubita, sa le cunoasca, dar cand vine momentul sa le afle toate secretele, ele bat in retragere, de teama ca secretele lor vor fi aflate, dorind sa raman mereu enigme pentru barbati, este doar un impuls de a arata cum esti cu adevarat.
   Mai am o luna pana la bac, voi primi vacanta mai devreme, si nu voi mai veni la liceul care cand am intrat prima data, mi s-a parut atat de imens, si nestiind ce soarta ma asteapta, doream sa experimentez, sa vad, daca voi fi in stare sa fac fata. Am intrat la acel liceu, cu un suflet de ghiata, si acuma recunosc, ca am unele momente, cand sunt rece, foarte rece, nimic nu-mi poate face inima sa tresara, nici macar iubirea pe care o simt pentru Teo. O iubire pura, pot sa spun, m-as sacrifica pentru el, dar pana la un anumit punct, nu mi-as da viata pentru el, si acest lucru nu poate fi numit o iubire adevarata, una pura, asa ca Romeo si Julieta, sau ucis pentru a fi impreuna si in lumea de apoi, fiindu-le teama sa nu ramana singuri, unul mort si unul viu, durerea ar fi fost prea mare, ii inteleg iar in acelasi timp nu, le inteleg frica de singuratate si de pierderea persoanei iubite, dar nu inteleg sacrificiul pe care l-au putut face, este unul enorm, sa mori, sa renunti la tot, pentru o singura persoana. La fel si Luceafarul, dorea sa renunte la nemurire, pentru a fi cu o fata muritoare, pentru o noapte de iubire, pentru un lucru atat de nesemnificativ simtit de persoanele care iubesc, lor li se pare asa de banal, dar pentru cineva care nu a simtit iubirea, cum poate fi? Un teritoriu neexplorat, o lume diferita, o lume paralela, ceva iesit din comun si care devine comun, si totusi iubirea difera de la persoana la persoane, si in unele cauze ea are aceleasi simptome...

  M-am plictisit acasa, i-am spus tatei ca vreau sa merg la mosie, era weekend, asa ca vroiam sa fiu eu, singura in natura si in mintea mea. Am ajuns, am inspirat aerul proaspat, si m-am dus cu Iana, calul meu, sa ma plimb pe meleaguri, iubeam acest cal, il primise de ziua mea, la 10 ani, era si ea manz, un copil intr-o lume plina de primejdii ca si mine, am stat sub ciresii infloriti, si priveam cerul, bucurandu-ma si de caldura care imi incalzea pielea, cand batea vantul, era unul cald, petalele florilor de cires, zburau, in toate directii, fara sa aiba o destinatie anume, vroiam sa fiu si eu ca ele, sa zbor, fara sa stiu unde ma duce drumul, sa experimentez tot...
  M-am uitat la telefon si aveam 5 apeluri pierdute de la Teo, si 2 mesaje: "unde esti? de ce nu-mi raspunzi? se presupunea ca azi vom petrece timpul impreuna...esti suparata pe mine?"; "De ce nu mi-ai spus ca esti la mosie, mama ta mi-a spus ca ai plecat fara ai vreun motiv anume, inteleg ca vrei sa fii singura, mai ales ca esti stresata din cauza bacului, dar as vreau sa fiu cu tine...ma simt ca un prost care alearga fara nici un rost..."
 "Iarta-ma Teo, dar simteam nevoia sa fiu singura, daca as fost prin preajma ta,  m-as fi comportat foarte urat, si nu vroiam una ca asta, nu doream sa te ranesc...imi pare rau, ca nu te-am anuntat ca voi pleca, nu planificasem nimica..."
   "Ma bucur ca macar imi rapsunzi la mesaje, dar de ce ai dorit chiar atat de mult sa pleci? stiu ca suna prosteste, dar i want to be by your side, forever...."
  " Nu pot sa-ti explic de ce am plecat asa de brusc, nu pot sa-mi explic de ce ma simt asa de ciudat....papa..."

  Am plecat sa ma scald, apa era putin rece, dar placuta, eram eu intr-un loc nestiut...Am inceput sa plang  fara motiv, lacrimile mele erau fierbinti, pe pielea mea rece, dar nu scoteam nici un suspin, asa cum fac de obicei, erau niste lacrimi moarte, asa cum era si sufletul meu in acel moment...."

Jurnal- cap 18

  ....A fost doar un vis, si unul foarte ciudat si prostesc,totodata. Deci subconstientul meu lucreaza bine, sau mai bine zis, stie mai bine ce imi doresc decat constientul meu.
  " De abea am terminat si primul semestru, simt ca nu mai pot, imi vine sa tip in gura mare ca fac ceva pe ea de scoala, si sa ma lase dracului cu totii in pace, de ce nu pot sa fac ceea ce-mi place?mereu trebuie sa-i ascult pe parinti, si pe cei care spun "tinem la tine pentru ca suntem rude" nemernici materialisti. Iar parintii mei, care ar trebuie sa fie alaturi de mine si sa-mi spuna " indeplineste-ti visul, noi te sustinem, indiferent ce alegi sa devii in viata." Minunat, imi doresc sa devin medic, pentru ai mei mi-au implatat aceasta idee in cap inca de la gradinita, m-au facut sa fiu ambitioasa, si sa profit de persoane in orice circumstante. Acuma am nevoie de o pauza, din cauza tezelor nu am mai dormit bine, si nici mancat, iar orele suplimentare pentru pregatire la bac, m-au distrus complet, fizic spus, nu am mai avut timp sa ma vad cu Teo, de 3 saptamani, decat la scoala putin, si gata, nici acasa nu mai mergeam impreuna, eu ma duceam la meditatii, iar el l-a antrenamente. De abea puteam sa ne vorbim, si la telefon, nu vorbeam foarte mult, din cauza ca nu aveam timp, mai ales eu. Stiam ca dcaa ii spun sa vina in acest moment la mine, venea, lasa totul balta, si tot ar fi venit. Il vroiam langa mine, cu orice pret. Pare jenant, pana si in propriul meu jurnal imi este rusine sa scriu, de cate ori am facur dragoste, sincera sa fiu doar de 3 ori. In seara asta, va veni Alessya, ea inca nu a aflat ca am facut-o cu Teo, numai noi doi stim, si sunt sigura ca Alessya nu mai este virgina, adica, mi-a spus, ca a facut-o cu Vlad( cel mai bun prieten al lui Teo, si mai ieseam toti 4 la o dubla intalnire,mda am uitat sa mai scriu si despre aceste duble intalniri).

           Stateam si ma uitam in fata caietelor cu un dezgust iesit din comun, nu mai vroiam sa invat, vroiam sa ies sa ma plimb, chiar daca afara era ger, putin imi pasa, tot ce doresc este sa ies dintre acesti pereti, infecti, de care mi sa facut sila sa-i vad in fiecare zi. De ce timpul mi se pare ca trece mai greu decat acuma 1 an?
  A venit Alessya la mine, in sfarsit cineva care sa-mi ridice putin moralul.
    - De ce mi inveti? spuse ea ironica, maine este sambata.
  M-a bufnit rasul, nu-mi vine sa cred, am uitat notiunea timpului, aveam senzatia ca maine este luni, si am de invatat la romana.
   -Hai, spuse ea, luand cateva hiane din dulap, petrecere la Teo acasa, mi-a spus sa te chem, ca nu raspunzi la telefon.
  -Petrecere?
  -Da, stiu ca suna bizar, draga mea prietena tocilara, se vede ca nu ai mai fost de mult timp la una, hai sa mergem, am vorbit cu ai tai, si au fost de acord sa te lase.
 Wow, nu-mi vine sa cred, a facut atatea pentru mine, si de naiba stia ea ca ai mei sunt acasa, de obicei mereu se intreaba unde sunt ai mei, ca ea vine mereu cand ei nu sunt, si al naibii sa se nimereste.

Jurnal- cap 17

  "Viata mea este ca o tabla de sah, trebuie sa gandesc bine care va fi uramtoarea miscare, daca nu voi pierde totul. Clasa a 12-a este atat de grea, toti profesorii ne preseaza cu bacul, de parca noi nu constientizam acest lucru. Cand eram mai mica si ii auzeam pe cei mai mari: "Am luat bacul..Imi este frica...va fi greu, trebuie sa-l iau cu orice pret.."etc. Ma intrebam oare eu cum ma voi simti cand voi da bacul?"
 Suna cineva la usa, este 11 noaptea, cine ar putea fi la ora asta? Poate vreun obsedat, sau un hot...sau hai mai bine sa ma duc sa vad cine poate fi.
  Am deschis usa, si am ramas stupefiata.
    -Ce cauti aici?
   - Buna si tie, scuze ca am dat buzna asa, fara macar sa te anunt ca vin, doar ca eram in trecere, si m-am gandit sa trec pe la tine.
   Nu am fost nepoliticoasa, si l-am invitat inauntru. Era Teo.
Ne-am asezat in sufragerie pe canapea.
 -Vrei ceai? sau ceva de mancare? l-am intrebat eu ridicandu-ma. Atunci el m-a apucat de mana si ma luat in brate. Mirosul lui imi era atat de placut, incat as fi ramas in bratele lui pana dimineata.
  -Mi-ai lipsit atat de mult, spuse el si ma mangaia pe par. S-a uitat la mine, mainile lui inca mai erau pe spatele meu.
 -Nu ai pe nimeni in acest moment?
 Cum a putut sa ma intrebe asta, chiar este nesimtit.
 -Nu, am spus eu incercand sa ma uit in jos.
 M-am desprins din imbratisarea lui, si m-am dus spre bucatarie.
 -Voi aduce ceva dulce, si ceai, crede-ma va fi foarte gustos, si placut acuma, seara.
Am ajuns in bucatarie si mi-am pus mana la gura, imi venea sa tip de durere, dupa atata timp, de abea cuma cuteza sa vina si sa-mi spuna ca inca ma iubesti? chiar daca nu a spus-o in cuvinte, dar prin gesturile lui, asta a demonstrat. M-am uitat prin frigider, aveam numai mezeluri, inghetata, la greu, ador inghetata, si foarte multe fructe. Am facut repede o salata de fructe, niste ceai de musetel, stiu ca lui ii place, si am pregatit pe o farfurie cateva mezeluri. Am mancat impreuna, cu toate ca mie nu-mi era foame, dar el a insistat sa mananc si eu, deoarece nu-i place sa manance singur, asa era si inainte, el mereu era singur, parintii lui munceau si sora lui era la facultate, nu aveau timp de plimbat in familie si de alte lucruri.
  Discutasem despre anii de liceu, si despre facultate, el imi povestea ce facuse in facultate, iar la randul meu i-am povestit tot. Dar, amandoi am evitat discutia despre relatia pe care am avut-o.
 Ne-am ridicat de la masa, si m-a ajutat sa o strang, venise dupa mine in bucatarie, dupa ce lasasem vasele in chiuveta, acesta ma cuprinse in brate.
   M-am intors spre el, si mi-a spus incet privindu-ma in ochi.
   -Inca te mai iubesc, si mereu te voi iubi...

L-am sarutat, si eu il iubeam si inca il mai iubesc.
 Pielea lui era atat de fierbinte,incat ma cutremuram, il doream. Cat de mult mi-au lipsit aceste seri, atunci cand faceam dragoste, pana la plecarea mea la facultate.

Jurnal- cap 16

              Atunci m-am trezit, doar visasem, ma visasem pe mine cu dormeam.Ma trezise alarma de la telefon. Trebuia sa plec la munca. Cand am ajuns acasa, singurul lucru pe care l-am facut inainte sa ma apuc sa rasfoiesc jurnalele, a fost sa mananc, de fapt au fost mai mult lucruri, dar minore,am facut baie si m-am schimbat in hainele cu care stateam prin casa.
     " Venise si clasa a XII-a, aveam emotii, din cauza bacului. Doream sa iau bacul cu nota mare. Prima zi de scoala a fost ca si ultima zi, am fost la scoala, am stat cateva ore, am luat orarul pentru maine, si ce carti trebuie sa ne cumparam si am iesit in oras cu colegii. Iar el a iesit cu colegii lui. Ne-am vazut in acea seara, chiar daca era 10 noaptea, parintii mei nu erau acasa, asa ca, l-am invitat sa doarma la mine.
    Am stat impreuna pana la 12 noaptea, ma simteam ciudat, aveam senzatia ca ii faceam avansuri...Dar nu eram simgura care credea asta, si credea acest lucru despre el, si intr-un fel se simteam stanjenit, cand venea vorba, despre viata noastra sexuala. Si eu ma rusinam intr-un fel, dar asta nu insemna ca nu ma documentam, si ma si asigurasem, daca avea sa se intample acest lucru in acea seara.

   Ii simteam mainile pe tot corpul meu, degetele lui erau reci, iar fiecare loc pe care-l atingea, ma facea sa scot un suspin, ma saruta pasionat pe spate, ma treceau toti fiorii, imi doream mai mult, mai mult decat niste
simple sarutari, eram cam perversa, dar daca asta cearea organismul meu, si mai ales inima mea. La randul meu, l-am sarutat pe abdomen, pe gat, nu vroiam sa ma opresc, eram amandoi doar in boxeri. Asa va fi pentru prima data? Atunci pe moment m-am oprit, as fi dorit sa fie mai romantic.
     - S-a intamplat ceva? ma intreba el in timp ce-mi lua fata in maini si ma saruta delicat pe buze...........


Nu mai puteam...nu mai doream sa citesc..asa ceva nu as putea uita, niciodata, va fi doar o amintire frumoasa, o voi pastra in inima pentru totdeauna...si ma bucur ca nu am scris acest fapt...

 "Bacul este cel mai mare obstacol, intre mine si idealul meu, mintea mea ar trebui sa stea la carte, nu la Teo, de ce nu ma mai pot concentra? adica, nu este minut sa nu-mi aduc aminte, ca ne-am petrecut noaptea impreuna, si cat de mult m-a durut, dar el a fost asa de tandru, si a inteles, cand am spus ca nu mai pot, ma doar prea tare. Atunci el s-a dus si a umplut cada cu apa, nu mi-am dat seama la inceput, dar cand plecase, imi venea sa plang, credeam ca a plecat si m-a lasat singura, iar cand s-a intors, ma vazut la plageam, m-a luat in brate si m-a sarutat, linistindu-ma, ma intelegea perfect. Inca imi mai aduc aminte, cuvant cu cuvant ce mi-a spus aseara: Nu te teme, sunt aici cu tine, si mereu voi fi langa tine, scuze ca nu ti-am spus unde plec, ai crezut ca plecasem si te lasasem balta? Oh, iubita mea, si ma saruta cu pasiune." Deci a fost foarte romantic, iar dupa ce am facut dragoste, am stat amandoi in cada. Era deja 3 dimineata, cand ne-am culcat, si la 8 incepeam orele. Minunat. Azi mai mult am dormit la ore, si in pauze m-am dus afara si am stat cu el si colegii lui. La plecare am mers impreuna, si a tinut mortis sa ma duca acasa, i-am spus ca stiu drumul, si ca este miezul zilei. Dar nu s-a induplecat."
   Totul a fost doar o rutina pentru mine, la munca, acasa,la munca, acasa, incepusem sa ma plictisesc, asa ca am inceput sa cat ocazional la un local select, la pian. Nimeni nu ma cunostea, si acest lucru imi placea, prin muzica le puteam spune povestea mea.
   Ce n-as da sa te mai pot vedea in acest moment, macar pentru cateva clipe... Te iubesc... si nu te voi uita, chiar daca imi voi intemeia o familie, si voi fi casatorita cu altcineva, in inima mea vei fi in acel loc special, unde nimic nu se va atinge de tine...