Jurnal- cap 20

       "Prin jurnal, gasisem un portret, facut de un coleg de la cursul de desen
, stiam ca acel baiat ma place, is imi parea rau ca nu puteam sa-i rapsund la sentimente, era foarte dragut, si se comporta frumos cu mine, dar i-am spus ca nu pot sa-l privesc ca pe un viitor iubit, deoarece am unul, si el pentru mine este doar un simplu prieten.
   De la calatoria facuta la tara, Teo se purta mai frumos cu mine, din cate am observat, el credea ca m-am plictisit din nou, dar nu este adevarat, doar ca..este greu de explicat in cuvinte, marea mea problema, nu am mai facut dragoste, nu ne-am mai sarutat, mergeam pe strada ca doi amici, nu ne mai tineam de mana.
   Venise in acea marti la mine acasa, spunea ca se plictisea acasa, si dorea sa facem temele impreuna, am acceptat. Parintii mei nu erau acasa, eram obisnuita sa fiu singura. Dupa teme, care pentru prima data, nu s-au sfarsit brusc, urmata apoi de sarutari si imbratisari, el a plecat. Fara sa ma sarute...

    Stateam in pragul usii si il priveam cum inchide poarta, si raman singura, din nou... Nu m-am dus dupa el, inima mea dorea sa alerge dupa el, sa-l aduca inapoi, si fie mereu langa mine, dar ratiunea mea, spunea,NU, "nu este singurul baiat, ai si tu demnitate, de fiecare data tu te-ai intors dupa el, tu alergai sa-l aduci inapoi...de data asta poate sa vina el, daca te iubeste asa cum spune.."
 M-am dus sa ma imbrac si am plecat la cursul de desen. Chiar doream sa-l vad pe Dragos, doream sa-l fac gelos pe Teo, chiar daca el nu m-ar fi vazut, dar in mintea mea era chipul lui, vazndu-ma cu Dragos, tinandu-ne de mana, sau stand amandoi pe banca vorbind inflacarat, de parca am fi fost un cuplu...
Am ajuns, nu eram nimeni in sala, dar pe banca lui Dragos, era un bloc gros, din curiozitate l-am deschis, stiam ca era foarte bun la desen, si facea asta din placere, el, ca si mine, desena atunci cand simtea. Se lasa controlat de sentimente, creand arta. Am ramas uimita, avea schite cu mine, cu ipostazele mele, privita din toate partile, m-am speriat, de parca era un fel de obsedat, dar dupa c emi-a disparut aceasta senzatie, am inceput sa ma amuz, se pare ca cineva chiar ma iubea, si a fost in stare sa-mi spuna acest lucru, stiind ca-l voi respinge, si ma pastra ca pe o amintire, o iubire neimplinita... Am inceput sa rasfoiesc desenele...

Stiu acest desen, dar nu credeam ca el a fost cel care l-a facut. Era la o expozitie, in aceasta institutie, pentru a arata care este cel mai bun la desen. Iar eu fusesem fara sa vreau modelul.

 

Toate erau neterminate. Am auzit usa deschizandu-se in spatele meu. M-am intors repede. Era Dragos...

 iar in mana mea era un desen in care eram eu si el...