you must write, time is precious

you must write, time is precious

miercuri, 25 mai 2011

Jurnal- cap 24

   Am oprit masina in fata casei lui. I-am spus sa coboare, l-am privit in ochi cand i-am spus aceste vorbe, ma durea atat de tare ca il goneam, fiinta din mine tipa sa nu-l gonesc sa-l tin cat mai mult posibil, pentru ca ma face sa simt ca traiesc...el este oxigenul pentu mine.
    - Nu vreau sa fiu complicele tau in aceasta situatie, care nici macar nu ma priveste, plus ca nu am nimic de castigat...sau de pierdut...cel mai bine...Teo... mi s-a pus un nod in gat cand i-am pronuntat numele... Mai bine ati discuta cu parintii despre asta...si ai tai si ai fetei, eu nu vreau sa-i ranesc...ma refer la parinti, putin imi pasa de cei din jurul meu. Dar parintii tai sunt oameni cumsecade, si foarte generosi. Mi s-ar frange sufletul daca i-as dezamagi si in cele din urma m-ar ura...
   I- am scris pe o foaie adresa mea si numarul meu de telefon.
  - Cauta-ma cand se rezolva treaba, pana nu va fi prea tarziu.
Am plecat, nu m-am uitat in urma, pentru ca m-ar fi bufnit plansul, dar simteam cum ochii mei incep sa ma usture...M-am intors acasa...
  Totul era atat de pustiu... dar era locul meu, eu l-am creat..de ce este asa de liniste...o liniste ca de mormant...?
M-am dus si am deschis robinetul de la cada.... Simteam nevoia sa ma intind in apa fierbinte si sa ma las controlata de propriile ganduri si sentimente...De ce nu pot fi iubita asa cum doresc eu...
     " Dupa incidentul cu Dragos, ma simteam cel mia stupid, si pentru ca lipsisem de la scoala...dar ce-mi pasa in acest moment... Imi doresc sa am probleme cu inima.. sa stiu ca daca am emotii, as putea sa mor, daca ar bate prea tare...as vrea sa se opreasca...Nu mai suport...Nu am fost o saptamana la scoala, ma simteam atat de rau incat gandul ca voi avea sa cobor din pat ma inspaimanta.
     Duminica seara, venise Teo, mama il chemase, stiam ca venise de la multe ori, dar nu vroiam sa-l primesc in camera, si ii spuneam sa plece. Dar nu pleca, statea ore intregi la usa...asteptandu-ma. Sunt o nemernica...
   Intrase in camera, fara sa-mi dau seama, stateam si priveam cerul, care inca nu se intunecase, era atat de frumos, incat mirosul de vara, ma facea sa zambesc si sa ma simt fericita, gandindu-ma ca nu se stie cand voi pierde aceste lucruri, si vreau sa profit de ele in aceste moment. Nu l-am simtit cand intrase, venise incet, eu fiind pierdut in ganduri, i-am simtit doar atingerea, era atat de cald, ma simteam atat de bine, si peste cateva clipe am realizat ca era el, deci nu ma parasise... Incepusem sa plang, si mi-am cerut iertare pentru comportamentul meu, intr-un fel m-a inteles, dar a spus ca si el se simteam ciudat, si mi-a explicat ca si el simtea ca mine, ca nu vroia sa ma vada, vroia sa experimteze si alte fete, si mi-a spus ca m-am inselat... Ma inselase in ziua cand noi facusem un an si 3 luni... Am ramas uimita... Acea zi era speciala...de ce a trebuit sa faca una ca asta..nu putea in alta zi...acum imi aduc bine aminte....
  Il sunasem daca ar fi vrut sa iesim, acum 2 saptamani..si mi-a spus ca nu are chef sa iasa, si el de fapt era cu altcineva..la o petrecere...
   -Vreau sa vorbim despre noi...am spus el incet,... strangandu-ma si mai tare.... Mi-am dat seama ce vroia sa spuna...
 -Vreau sa ne despartim, a spus el...
Nu am plans, nu puteam, pe moment eram prea socata.
  -Nu te merit, a continuat el, stiu ca a fost o prostie sa fim din nou impreuna, regret tot ce am facut pana acuma, plus ca este si diferenta se varsta...Iarta-ma,...asta este tot ce vreau sa-ti spun... Te iubesc ...Adio..
 si ma saruta pe buze, de parca si-ar fi luat adio pentru totdeauna de la un mort....


M-am dus la baie, pieptul ma durea...inima mea..tipa de durere...vroiam sa mor in acel moment... Atunci m-am dus in gradina si m-am asezat pe iarba..privind ultimele raze de soare, cate sunt devorate de norii intunecati...Am inceput sa plang....incet incet...nu tipam, asa cum simteam nevoia, plangeam plangeam... si imi aduceam aminte...
 La scoala m-am comportat normal, prea normal, eram eu...cea care nu simtea nimica, sufletul meu era zdrobit, il vedeam prin pauze, dar nu ne salutam, el nu ma saluta, ma simteam atat de stupid, cum a putut uita tot ce s-a intamplat intre noi, iar atunci am vazut ca el era cu alta fata, o colega de clasa, dupa tot ce s-a intamplat intre noi, el m-a schimbat cu aia???
 Alessya stia tot, si din unele motive si ea incepuse sa se certe cu prietenul ei.... Si marti, am aflat de la ea ca s-au despartit...Venise la mine, ca sa facem impreuna proiectul la chimie, am inceput sa radem, dupa care, am inceput sa plangem...Chiar ii iubeam pe acei baieti, ei fiind primele si adevaratele noastre iubiri.
   Vineri, se incheie anul scolar, pentru cei de clasa a XII-a...

Un comentariu: